Model de acțiune de încredinţare a copiilor minori

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul(a) [2]_, domiciliat(ă) în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat(ă) în_, în calitate de pârât, şi pe Autoritatea Tutelară de la domiciliile noastre, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa

Să îmi încredinţaţi spre creştere şi educare copiii minori

născuţi din căsătoria (sau, după caz, convieţuirea) noastră, respectiv:

_, născut la data de_, şi_, născut la data de_etc.

De asemenea, vă solicit să dispuneţi:

– obligarea pârâtului/pârâtei la plata pensiei de întreţinere pentru minori, de la data introducerii acţiunii şi până la majoratul fiecăruia;

– obligarea pârâtului/pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art._

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare timbru de 55.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, încredinţarea copiilor minori constituind o măsură de ocrotire a acestora şi în acelaşi timp o sancţiune pentru părintele care nu-şi îndeplineşte corespunzător sau deloc obligaţia de creştere şi educare a copilului său minor, obligaţie ce-i incumbă în baza art. 101 C. fam.

Menţionăm că această măsură se poate cere şi pe cale de ordonanţă preşedinţială pe tot timpul procesului de divorţ, conform art. 6132 C. proc. civ.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are oricare dintre părinţi.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are celălalt părinte, care nu a promovat acţiune de încredinţare.

în calitate de participant la proces (şi nu de parte) trebuie să fie citată Autoritatea Tutelară de la domiciliile ambilor părinţi.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) situaţia concretă a copiilor, în raport de care se justifică admisibilitatea acţiunii de încredinţare, respectiv: dacă s-au născut în timpul căsătoriei părţilor şi acestea au divorţat, iar la divorţ nu s-a dispus asupra încredinţării copiilor minori; dacă s-au născut din afara căsătoriei şi au filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi; dacă s-au născut după desfacerea, declararea nulităţii sau anularea căsătoriei părţilor, dar au fost concepuţi în timpul căsătoriei, iar naşterea a avut loc înainte ca mama să intre într-o nouă căsătorie; dacă au fost copii adoptaţi şi adopţia a fost desfăcută sau desfiinţată, iar în urma acestei măsuri părinţii fireşti au redobândit drepturile părinteşti, dar nu mai locuiesc împreună;

b) faptul că părintele chemat în judecată ca pârât îşi neglijează în mod grâu îndatoririle părinteşti privind creşterea şi educarea copiilor minori, de exemplu prin faptul că nu s-a mai interesat de copii de o perioadă îndelungată de timp, că nu contribuie suficient sau deloc la creşterea şi educarea copiilor, că nu se preocupă de situaţia şcolară a acestora etc.;

c) faptul că reclamantul este singurul părinte care s-a preocupat constant şi serios de creşterea şi educarea copiilor şi că între el şi copii s-a creat o puternică legătură afectivă;

d) vârsta copiilor, întrucât, dacă au împlinit 10 ani, este obligatorie audierea lor în instanţă.

[5] Temeiul de drept diferă în funcţie de situaţia concretă a copilului, invocată ca temei al încredinţării. Astfel, pentru copilul ai cărui părinţi sunt divorţaţi, iar la divorţ s-a omis pronunţarea asupra încredinţării, temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 42 alin. (1) C. fam.; pentru copilul născut din afara căsătoriei cu filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi, temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 65 raportat la art. 42 alin. (1) C. fam.; pentru copilul conceput în timpul căsătoriei, dar născut după desfacerea sau desfiinţarea acesteia şi înainte ca mama să intre într-o nouă căsătorie, temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 53 alin. (2) C. fam raportat la art. 42 alin. (1) C. fam.; pentru copilul născut în timpul unei căsătorii ce a fost ulterior anulată, temeiul de drept îl constituie art. 24 alin. (2) C. fam. raportat la art. 42 alin. (1) C. fam.; pentru copiii adoptaţi, dacă adopţia a fost desfăcută sau desfiinţată, iar părinţii fireşti, care au redobândit drepturile părinteşti, nu mai locuiesc împreună, temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei raportat la art. 42 alin. (1) C. fam.

Pentru cererea accesorie privind pensia de întreţinere, temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 107 raportat la art. 86 şi art. 94 C. fam.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu certificatele de naştere ale minorilor şi orice alte înscrisuri de natură să dovedească condiţiile materiale şi garanţiile morale oferite de reclamant(ă) pentru creşterea şi educarea minorilor, ca, de exemplu, acte ce atestă deţinerea unei locuinţe în proprietate sau cu chirie, veniturile din muncă, caracterizarea de la locul de muncă etc.;

b) interogatoriul pârâtului/pârâtei – pe aspectul condiţiilor materiale şi a garanţiilor morale pe care le poate oferi minorilor;

c) martori – pe aspectul condiţiilor morale şi materiale de care dispun părinţii şi a legăturilor lor afective cu copii;

d) anchetă socială la domiciliile ambilor părinţi – pe aceleaşi aspecte ca şi cele ce se tind a fi dovedite cu martori.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 55.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 7 lit. c) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conformări. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

Capătul de cerere accesoriu referitor la plata pensiei de întreţinere este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. c) din Legea nr. 146/1997.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial- este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

De menţionat că, începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza

procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie la nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece cererea de încredinţare a copiilor minori, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.