Model de acțiune în pretenții întemeiată pe răspunderea operatorului de transport feroviat de mărfuri

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnata S.C. [2]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare _, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de reclamantă, chem în judecat pe S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă,

Sucursala [3]_, cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare_, contul bancar_, în calitate de pârâtă, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtei la plata sumei de_lei, reprezentând_

De asemenea, solicităm:

– obligarea pârâtei la plata dobânzii în sumă de_, de la

scadenţă până la data pronunţării hotărârii şi în continuare, până la achitarea integrală a debitului;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile O.G. nr. 19/1997 privind transporturile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului de transport pe căile ferate din România, aprobat prin O.G. nr. 7/2005, precum şi dispoziţiile art. 720¹ C. proc. civ.

Probe [6]: în dovedire, solicităm următoarele probe:_

Anexăm: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de lei, timbrul judiciar de_

lei [7], dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe şi reclamaţia administrativă.

Semnătura,

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune în realizare, patrimonială, personală, întemeiată pe răspunderea operatorului de transport feroviar pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială ori din avarierea mărfii, survenită între momentul încheierii contractului de transport şi până la eliberarea expediţiei, precum şi pentru paguba care rezultă din depăşirea termenului de executare a contractului de transport.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are expeditorul sau destinatarul mărfii. Potrivit art. 66.1 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România (denumit în continuare R.T.) , acţiunea juridică împotriva operatorului de transport feroviar, care se naşte din contractul de transport, aparţine persoanei care posedă scrisoarea de trăsură sau care, în lipsa acesteia, dovedeşte dreptul său în alt mod. în cazul celorlalte acţiuni care derivă din contractul de transport, acestea aparţin expeditorului, atâta timp cât el are dreptul să modifice contractul de transport, sau destinatarului, din momentul în care fie că a primit scrisoarea de trăsură, fie că şi-a valorificat drepturile care îi aparţin.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are operatorul de transport feroviar, parte în contractul de transport, denumit cărăuş. Acţiunea se poate exercita împotriva operatorului de transport feroviar de predare, împotriva operatorului de transport feroviar de destinaţie sau împotriva operatorului de transport feroviar pe parcursul căruia s-a produs faptul care a dat naştere acţiunii (art. 67.3 din R.T.).

[4] Motivele de fapt. Se va arăta că între părţi s-a încheiat un contract de transport, materializat sub forma înscrisului denumit scrisoare de trăsură, în termenii şi condiţiile specificate în acest înscris, precum şi faptul că a intervenit o cauză de răspundere a operatorului de transport feroviar, respectiv pentru:

a) pierderea totală sau parţială a mărfii. în ceea ce priveşte pierderea mărfii, se consideră că acest caz este incident şi în situaţia distrugerii mărfii, rătăcirii ei şi predării ei altor persoane, precum şi în situaţia descoperirii unor pierderi mari în greutate;

b) avarierea mărfii. Avaria există atunci când s-a înregistrat o diminuare a valorii mărfii în timpul transportului, sub aspect cantitativ sau calitativ, ca urmare a spargerii, îndoirii, zgârierii, decolorării, pătării, ruginirii, putrezirii, amestecului cu alte corpuri etc. În cazul în care coletul sau mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare sau semnele de pe mărfurile transportate într-un mijloc deschis poartă de asemenea urme de violare, se presupune – până la proba contrară – că mărfurile au fost avariate din vina operatorul de transport feroviar;

c) depăşirea termenului contractului de transport, fapt ce a provocat reclamantului un prejudiciul.

De asemenea, se va argumenta existenţa unui prejudiciu şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile de exonerare a răspunderii operatorului de transport feroviar.

Cât priveşte calculul despăgubirilor, deosebim următoarele situaţii:

a) în caz de pierdere totală sau parţială, operatorul de transport feroviar datorează, excluzând alte daune-interese, o despăgubire calculată după factură sau după preţul curent al mărfii, iar, în lipsa acestora, după preţul mărfurilor de aceeaşi natură şi calitate, la locul şi data la care marfa a fost primită la transport;

b) în caz de avarie, operatorul de transport feroviar va plăti o despăgubire echivalentă cu avarierea mărfii, fără alte daune-interese;

c) în caz de depăşire a termenului contractului de transport, operatorul de transport feroviar este obligat să plătească 2% din tariful de transport pentru fiecare zi de întârziere, fără ca suma totală să poată depăşi jumătate din tariful de transport.

De asemenea, se va preciza că s-a îndeplinit procedura reclamaţiei administrative, care, potrivit art. 65.3 din R.T., este obligatorie şi care trebuie adresată, în scris, operatorului de transport feroviar, în termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport.

[5] Temeiul de drept. Cadrul general este dat de dispoziţiile cuprinse în Capitolul IV şi Capitolul V din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin O.G. nr. 7/2005, respectiv următoarele articole: art. 60 – în care se stabilesc normele ce reglementează răspunderea operatorului de transport feroviar, art. 61-care reglementează întinderea răspunderii şi art. 63 – care stabileşte normele referitoare la calculul despăgubirilor.

De asemenea, se va indica şi temeiul juridic distinct, individualizat în funcţie de prejudiciul constatat, după natura acestuia: pierderea totală sau parţială a mărfii, avarierea acesteia sau întârzierea în ajungerea la destinaţie.

Art. 720″ C. proc. civ. reprezintă temeiul de drept referitor la procedura concilierii directe.

[6] Probe. Sunt aplicabile normele de drept comun în materie comercială, respectiv înscrisuri, interogatoriu, fiind obligatorii duplicatul scrisorii de trăsură, când acţiunea este introdusă de expeditor, sau scrisoarea de trăsura, în cazul în care acţiunea este introdusă de destinatar, precum şi procesul-verbal constatator în caz de pierdere a mărfii sau avariere, întocmit la eliberarea mărfii. Se mai poate depune corespondenţă, facturi, registre comerciale.

în această materie se aplică şi prezumţii legale relative-juris tantum – de vinovăţie a căii ferate; astfel, se consideră marfa pierdută când ea nu a fost eliberată destinatarului sau ţinută la dispoziţia sa, în cele 30 de zile care urmează după împlinirea termenului de executare a contractului de transport. în cazul în care coletul sau mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare sau semnele de pe mărfurile transportate într-un mijloc deschis poartă asemenea urme de violare, se presupune – până la proba contrară – că mărfurile au fost avariate din vina căii ferate.

Referitor la capătul de cerere privind dobânda legală, se va depune modul de calcul al acesteia, pe perioada solicitată, precum şi un înscris cu privire la dobânda de referinţă practicată de B.N.R.

Se anexează, obligatoriu, înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs concilierii directe, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile. Dovada acesteia se face cu înscrisul reprezentând confirmarea de primire a convocării.

Se va depune copie după reclamaţia administrativă, conform art. 65.3 din R.T., care este obligatorie.

[7] TimbrajuL Taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea obiectului pricinii, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea obiectului cererii, stabilindu-se conform art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă

a) teritorial – potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului, iar potrivit art. 12 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că este competentă şi instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află sediul societăţii locului de plecare sau de sosire;

b) material – este competentă judecătoria, pentru cererile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., sau tribunalul, pentru litigiile al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.