Model de acțiune în tăgăduirea paternintății

Model de cerere de chemare în judecată

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul,_, domiciliat în_, chem în judecată şi personal la interogatoriu pe soţia pârâtă_, domiciliată în_, pentru

TĂGĂDUIREA PATERNITĂŢII

întrucât este cu neputinţă ca eu să fiu tatăl copilului minor_, născut de susnumita la data de_.

In cazul admiterii acţiunii vă rog să dispuneţi radierea numelui şi prenumelui meu, din actul de naştere al copilului, (la rubrica: tatăl), iar în baza art. 274 C. proc. civ. pârâta să fie obligată să-mi plătească cheltuieli de judecată.

Motivele acţiunii:

In fapt, m-am căsătorit cu pârâta la data de , ne-am despărţit în fapt la

data de_, iar la data de , pârâta a dat naştere minorului(ei)_.

înainte de căsătorie nu am întreţinut relaţii intime cu pârâta.

Din aceste date rezultă că pârâta a născut după 4 luni de la data căsătoriei noastre, aşa încât este cu neputinţă ca eu să fiu tatăl copilului, a cărui paternitate înţeleg s-o tăgăduiesc.

în drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 54 C. fam.

Pentru dovedirea acţiunii înţeleg să mă folosesc de interogatoriul pârâtei, de proba cu acte şi de declaraţiile martorilor_.

Depun prezenta cerere în dublu exemplar şi anexez copia certificatului de căsătorie, copia certificatului de naştere al copilului şi copia hotărârii de desfacere a căsătoriei (de declarare a nulităţii sau anulării acesteia etc.).

Depun chitanţa de plata taxei de timbru în valoare de lei şi timbrul judiciar în valoare de_lei.

Data depunerii_

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Explicații teoretice

1. CONCEPT ŞI REGLEMENTARE

1. SEDIUL MATERIEI. îl constituie art. 54 C. fam, care permite soţului mamei copilului să nege paternitatea acestuia, combătând prezumţia legală de paternitate ce există împotriva sa, prevăzută de dispoziţiile art. 53 C. fam.: „copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei”.

Dacă naşterea a avut loc după desfacerea, declararea nulităţii sau anularea căsătoriei, copilul are ca tată pe fostul soţ al mamei, cu condiţia să fi fost conceput în timpul căsătoriei şi naşterea să fi avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o nouă căsătorie (art. 53 alin. 2 C. fam.).

Timpul legal de concepţie se calculează potrivit art. 61 C. fam, fiind cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului. Prezumţia legală de paternitate nu operează dacă copilul s-a născut după trei sute zile da la data desfacerii căsătoriei sau a declarării nulităţii sau anulării acesteia.

Paternitatea poate fi tăgăduită – conform art. 54 – dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului, creându-se astfel mijlocul procesual de înlocuire a respectivei prezumţii.

Prezumţia de paternitate nu poate fi înlăturată decât prin acţiunea în tăgăduirea paternităţii.

Faptul că naşterea copilului s-a înregistrat pe numele concubinului mamei nu are nici o relevanţă. într-o asemenea situaţie, actul de naştere se va rectifica în mod corespunzător, tot pe cale de hotărâre judecătorească, hotărâre în baza căreia naşterea copilului se va reînregistra ca având tată pe soţul mamei, după care se va da eficienţa hotărârii în tăgada paternităţii.
Prezumţia legală de paternitate prevăzută de art. 53 C. fam. nu are forţă absolută, pentru că sunt posibile situaţii care o contrazic flagrant, care dovedesc imposibilitatea soţului mamei de a fi tatăl copilului.

Acesta este şi motivul pentru care s-a creat posibilitatea înlăturării sale pe calea acţiunii civile în tăgada paternităţii.

2. ACŢIUNEA şi TITULARUL ACESTEIA. Acţiunea în tăgada paternităţii este mijlocul procesual prin care se urmăreşte negarea de către soţul mamei copilului a faptului că el, în această calitate, ar fi tatăl copilului.

Acţiunea are caracter personal. Ea poate fi introdusă numai de soţul mamei copilului; moştenitorii soţului pot continua acţiunea pornită de el. Dacă soţul este pus sub interdicţie, acţiunea va putea fi pornită de tutore, însă numai cu încuviinţarea autorităţii tutelare (art. 54 alin. 2 şi 3 C. fam.).

Acţiunea se intentează direct împotriva copilului, când acesta este major, şi contra reprezentantului său legal, când el este minor.

în toate cazurile, mama copilului va fi citată, în calitate de pârâtă.

Potrivit acestei reglementări, fiind o acţiune strict personală, mamei şi procurorului nu le este îngăduit să introducă acţiune în tăgăduirea paternităţii, deşi o serie de împrejurări ar justifica acest drept.

3. TERMEN. Potrivit art. 55 C. fam, acţiunea trebuie pornită în cel mult 6 luni de la data când tatăl a cunoscut naşterea copilului.

4. OBIECTUL ACŢIUNII În TĂGADA PATERNITĂŢII. îl constituie răsturnarea prezumţiei legale de paternitate prevăzută de art. 53 C. fam, creând astfel copilului situaţia de copil din afara căsătoriei.

Soţul, pentru a dovedi că este cu neputinţă ca el să fie tatăl copilului, poate recurge la orice mijloc de probă admis de lege şi anume: interogarea mamei copilului, martori, înscrisuri, expertize etc.

5. SESIZAREA INSTANŢEI. Cererea de chemare în judecată trebuie redactată în dublu exemplar şi se timbrează. Se exercită exclusiv ca acţiune principală, ceea ce înseamnă că titularul ei nu poate invoca pe calea excepţiei (în cadrul unei alte acţiuni) faptul că nu este tatăl copilului.

în cazul în care, mai înainte de împlinirea acestui termen, tatăl a fost pus sub interdicţie, un nou termen de 6 luni curge pentru tutore de la data când acesta a aflat despre naşterea copilului. Dacă acesta nu sesizează instanţa, acţiunea poate fi pornită de tată după ce i s-a ridicat interdicţia, înăuntrul unui nou termen de 6 luni.

Potrivit art. 5 C. proc. civ, acţiunea se introduce prin cererea de chemare în judecată la instanţa de la domiciliul pârâtului, şi cum pârât este copilul, în cazul în care mama nu domiciliază cu el, acţiunea se va introduce la instanţa în a cărei rază teritorială domiciliază copilul, nu mama, care totuşi va fi citată.

Citarea autorităţii tutelare este obligatorie.

6. EFECTE. Dacă acţiunea se admite, copilul va fi în situaţia copilului din afara căsătoriei.

încetează obligaţia de întreţinere a fostului tată, dreptul de succesiune, raportul de rudenie şi dreptul de a purta numele fostului soţ al mamei. Acest nume va continua să-l poarte în cazul în care şi mama lui îl avea la data naşterii sale.

Ulterior, copilul poate fi recunoscut de un alt bărbat, fie voluntar, fie prin hotărâre judecătorească.