Model de cerere privind înlăturarea sau modificarea pedepsei

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, deţinut în_, aflat în executarea unei pedepse de_, pentru infracţiunea de_, solicit înlăturarea pedepsei (respectiv modificarea pedepsei, în sensul reducerii ei) pentru următoarele motive [3]_ îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 458-459 C. proc. pen. şi art. 12, art. 14 şi art. 15 C. pen. [4]

Vă rog să admiteţi cererea şi să reduceţi pedeapsa/să aplicaţi amnistia/graţierea pedepsei.

Data

Semnătura,

Domnului Preşedinte al [5]_

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. înlăturarea sau modificarea pedepsei reprezintă o consecinţă a unei legi penale noi care fie nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea, fie că prevede o pedeapsă mai uşoară decât cea care se execută sau urmează a se executa. Această cerere are Ia bază principiul legalităţii şi operează, în cazul unei succesiuni de legi, pe baza principiului aplicării legii penale mai favorabile.

De asemenea, înlăturarea executării pedepsei poate interveni şi ca urmare a unei amnistii sau ca o consecinţă a unui act de graţiere, însă numai dacă acestea au intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

[2] Titularul cererii. Cerea poate fi făcută de către condamnat, precum şi de către procuror; de asemenea, instanţa, din oficiu, poate înlătura sau modifica pedeapsa.

[3] Motivele cererii. Potrivit art. 458 C. proc. pen., înlăturarea sau modificarea pedepsei are loc atunci când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare,

a intervenit o lege nouă ce nu mai incriminează fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea sau care prevede o pedeapsă mai uşoară decât cea care se execută.

3.1. Potrivit art. 12 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă; în acest caz executarea pedepselor pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

3.2. Art. 14 C. pen. stabileşte cazurile obligatorii de modificare a pedepsei în cazul intervenirii unei legi penale noi care prevede o pedeapsă mai uşoară; astfel:

– când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim;

– dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiunea pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune;

– dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă; ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.

Legea penală (art. 15 C. pen.) prevede şi situaţii în care modificarea pedepsei, în sensul reducerii ei, este facultativă, fiind lăsată la aprecierea instanţei de judecată. Astfel, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunţarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei şi de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune fie menţinerea, fie reducerea pedepsei; pedeapsa aplicată nu poate fi coborâtă sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporţional cu micşorarea maximului special prevăzut pentru infracţiunea săvârşită.

3.3. Potrivit art. 459 C. proc. pen., înlăturarea sau modificarea pedepsei are loc şi în cazul intervenirii unui act de amnistie sau de graţiere, totală sau parţială. Astfel, potrivit art. 119 C. pen., amnistia intervenită după condamnare duce la înlăturarea executării pedepsei pronunţate, iar, potrivit art. 120 C. pen., graţierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte (după cum aceasta este totală sau parţială), a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai uşoară⁰.

[4] Temeiul legal este dat de dispoziţiile art. 458 şi art. 459 C. proc. pen. şi de art. 12, art. 14 şi art. 15 din Codul penal (respectiv art. 5, art. 7 şi art. 8 din noul Cod penal), precum şi de dispoziţiile din legile care au dezincriminat fapta ori au redus pedeapsa.

în cazul amnistiei sau graţierii, temeiul legal îl constituie dispoziţiile art. 119 sau art. 120 C. pen. (respectiv art. 119 sau art. 145 din noul C. pen.), precum şi dispoziţiile din actul de amnistie sau graţiere.

[5] Instanţa competentă. Cererea se adresează instanţei de executare sau instanţei corespunzătoare în grad în circumscripţia căreia se află locul de deţinere ori unitatea la care condamnatul execută pedeapsa la locul de muncă.