In personam

in personam (expr. lat. „cu privire la persoană”) – expresie care este utilizată pentru a indica faptul că anumite dispoziţii legale se aplică în considerarea persoanelor, având relevanţă numai în legătură cu acele persoane care îndeplinesc condiţiile impuse de lege, neinfluenţând răspunderea penală a celor care nu se află în situaţia indicată de dispoziţia legală.

in personam , expresie latină folosită pentru a desemna că efectele unor acte sau măsuri procesuale se referă numai la persoană. Astfel, acţiunea penală care, potrivit art. 9, alin. 1, C.p.p., are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor ce au săvirşit infracţiuni, poate fi pusă in mişcare numai i.p., adică numai împotriva aceluia cu privire la care există probe suficiente din care să rezulte că a comis fapta penală. Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare dacă nu se cunoaşte făptuitorul sau acesta este incert, după cum acţiunea penală nu poate fi exercitată nici împotriva unor persoane nedeterminate. Procurorul pune în mişcare acţiunea penală numai dacă există temeiuri pentru aceasta (art. 234 —235, C.p.p.). Uneori caracterul personal al unor instituţii este expres stipulat în lege. Astfel, art. 132, C.p, prevede că împăcarea părţilor este personală, acţiunea penală încetînd numai faţă de acel inculpat cu care partea vătămată s-a împăcat.