Interpretarea contractului

interpretarea contractului, operaţiunea prin care instanţa de judecată, cu prilejul soluţionării unui litigiu izvorât din contract, caută să determine conţinutul concret al acestuia, sensul şi întinderea exactă a obligaţilor cărora le-a dat naştere. Interpretarea contractului este necesară atunci când clauzele contractului sunt incomplete, neclare ori contradictorii, fie atunci când voinţa declarată, deşi clar şi nesigur exprimată în clauzele contractului, nu corespunde voinţei reale a părţilor. în raportul de împrejurări interpretarea contractului trebuie să ţină seama, după caz, de următoarele reguli:

a) toate clauzele contractului trebuie interpretate unele prin altele, dându-se fiecăreia înţelesul ce rezultă din întregul act; b) clauzele îndoielnice trebuie să fie interpretate în sensul în care ele pot să producă un efect, nu în sensul în care n-ar produce nici unul; c) dintre două înţelesuri, ambele susceptibile de a produce efecte, se preferă acela care se potriveşte mai bine cu natura contractului; d) interpretarea contractului se face potrivit obiceiului locului unde s-a încheiat contractul; e) interpretarea contractului se face în favoarea celui care se obligă, când există îndoială. în general, dacă părţile n-au prevăzut anumite clauze pe care trebuie să le cuprindă contractul încheiat, se prezumă că ele au înţeles să se supună aplicării normelor legale supletive în materie.