Încheiere de şedinţă

încheiere de şedinţă, actul procesual întocmit de instanţă, în cazul amânării judecăţii unei pricini, în care se consemnează cele petrecute în şedinţa de judecată care a avut loc şi prin care se iau, totodată, măsuri în vederea soluţionării acelei pricini. Dacă a avut loc judecarea pricinii în fond şi hotărârea se pronunţă chiar în ziua judecăţii, menţiunile expozitive din î.ş. sunt integrate în hotărâre, constituind partea ei introductivă, adică practicaua. Dacă pronunţarea hotărârii se amână, trebuie să se întocmească o î.ş. în care, pe lângă cele petrecute în şedinţa de judecată cu ocazia dezbaterilor asupra fondului, trebuie să se menţioneze şi data la care se va face pronunţarea. î.ş. trebuie să cuprindă părţile principale ale unei hotărâri judecătoreşti, şi anume: a) practicaua, în care se trece denumirea instanţei, data judecăţii, compunerea completului de judecată, numele şi calitatea părţilor, numele reprezentanţilor lor, arătarea modului în care s-a desfăşurat şedinţa de judecată; b) considerentele, în care se motivează ce a determinat instanţa să ia o anumită măsură; c) dispozitivul, adică măsura ordonată de instanţă. î.ş., cu menţiunea finală „dată în şedinţă publică”, se semnează de judecători şi grefier [v. şi şedinţa de judecată; amânarea judecăţii; amânarea pronunţării hotărârii].

ÎNCHEIERE DE ŞEDINŢĂ, actul procesual întocmit de grefierul de şedinţă, în cazul amânării judecăţii unei pricini, în care se consemnează cele petrecute în şedinţa de judecată care a avut loc şi prin care se iau totodată, măsuri în vederea soluţionării acelei pricini. Dacă a avut loc judecarea pricinii în fond şi hotărârea se pronunţă, chiar în ziua judecăţii, încheierea de şedinţă este integrată în hotărâre, constituind partea ei introductivă (practicaua). Dacă pronunţarea hotărârii se amână, trebuie să se întocmească o încheiere de şedinţă în care, pe lângă cele petrecute în şedinţa de judecată, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului, trebuie să se menţioneze şi data la care se va face pronunţarea. încheierea de şedinţă trebuie să cuprindă părţile principale ale unei hotărâri judecătoreşti şi anume: a) partea introductivă, practicaua în care se consemnează denumirea instanţei, locul şi data judecăţii, compunerea completului de judecată, numele părţilor şi arătarea probelor administrate; b) considerentele, în care se motivează ce a determinat instanţa să ia o anumită măsură; c) dispozitivul, în care se consemnează măsura ordonată de instanţă.

încheiere de şedinţă, încheiere în cuprinsul căreia se consemnează desfăşurarea procesului penal în şedinţa de judecată. Acest act constituie o hotărîre judecătorească, dar şi proces-verbal de şedinţă. Î. de ş. se întocmeşte de grefier în 24 de ore de la terminarea şedinţei şi se semnează de preşedintele completului de judecată şi de cel care a întocmit actul. Pentru redactare grefierul se foloseşte şi de notele scrise pe care le-a luat în timpul şedinţei (art. 304,. C.p.p.). Î. de ş. se redactează ca un act separat numai in ipoteza cînd pronunţarea hotărîrii nu se face în aceeaşi zi în care a avut loc judecata, în acest caz nu se întocmeşte o î. de ş. separată, ci conţinutul ei se va cuprinde în partea introductivă a hotăririi (art. 355, C.p.p.).

încheiere – hotărâre judecătorească prin care instanţa rezolvă unele chestiuni care se ridică în cursul judecăţii (de ex., se pronunţă asupra excepţiilor ori incidentelor ridicate de subiecţii procesuali ori asupra cererilor de admitere de probatorii ori asupra altor cereri etc.) fără să soluţioneze fondul cauzei şi fără să se dezînvestească (art. 311 C. proc. pen.). Formează majoritatea hotărârilor pronunţate de instanţă, excepţie făcând doar deciziile, acestea fiind reprezentate de hotărârile prin care instanţa se pronunţă asupra apelului, recursului, recursului în anulare, recursului în interesul legii, precum şi de hotărârile pronunţate de instanţa de recurs în rejudecarea cauzei. ~ de şedinţă – încheiere în cuprinsul căreia se consemnează şi desfăşurarea şedinţei de judecată, având, pe lângă funcţia de hotărâre judecătorească, şi pe aceea de proces-verbal al şedinţei. Este întocmită de către grefier în termen de 24 de ore de la terminarea şedinţei şi este semnată de preşedintele completului de judecată şi de grefier. Dacă hotărârea se pronunţă în aceeaşi zi, nu se mai întocmeşte o încheiere separată, datele pe care aceasta le cuprinde urmând să fie consemnate chiar în hotărârea judecătorească.

încheiere, hotărîre judecătorească prin care instanţa rezolvă chestiunile care se ridică în cursul judecăţii, fără să soluţioneze fondul cauzei sau fără să se dezinvestească. Potrivit legii (art. 311, alin. 3, C.p.p.), toate hotărîrile (cu excepţia sentinţelor şi deciziilor) date de instanţe în cursul judecăţii se numesc î. Sînt î. hotărîrile instanţei privind amînarea cauzei pentru lipsă de apărare, cele în legătură cu admiterea sau respingerea unor probatorii, cu soluţionarea cererii de recuzare sau a declaraţiei de abţinere, precum şi cu privire la orice altă cerere formulată de procuror sau părţi.