Întâmpinare
întâmpinare, actul procedural prin care pârâtul răspunde la cererea de chemare în judecată şi graţie căruia, mai înainte de dezbaterea orală a procesului, îşi prezintă în scris apărările sale şi, totodată, indică probele pe care îşi sprijină acele apărări. Ca regulă, depunerea î. este obligatorie. Numai în cazurile expres prevăzute de lege, î. are caracter facultativ, cum ar fi, de exemplu, în procesele de divorţ, în cele referitoare la posesie. î. trebuie să cuprindă: a) excepţiile de procedură pe care pârâtul le ridică la cererea reclamantului; b) răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii (adică apărările de fond, atât apărările în fapt, cât şi apărările în drept); c) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere; când va cere dovada cu martori, pârâtul va arăta numele şi locuinţa lor; d) semnătura. Dacă î. nu este formulată personal de către pârât, ci de către un reprezentant al acestuia, se va alătura dovada calităţii de reprezentant. La î. se vor alătura atâtea copii de pe î. câţi reclamanţi sunt; de asemenea, se va alătura acelaşi număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină, mai mult un rând de copii pentru instanţă. Dacă mai mulţi reclamanţi au un singur reprezentant sau un reclamant stă în judecată în mai multe calităţi juridice, se va depune la dosar pentru aceste părţi câte o singură copie. Când sunt mai mulţi pârâţi, ei vor răspunde toţi împreună sau numai o parte din ei, printr-o singură î. întâmpinarea se depune cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată; textul are în vedere situaţia obişnuită, când pârâtul a avut la dispoziţie, de la data primirii citaţiei şi a copiei de pe cererea de chemare în judecată, cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea; dacă este vorba de o pricină urgentă, termenul care i se acordă pârâtului pentru pregătirea apărării este de cel puţin 5 zile de la data primirii citaţiei, astfel încât ar urma ca pârâtul să poată depune î. chiar la primul termen de judecată. Legea nu mai prevede în mod expres sancţiunea decăderii pârâtului dacă acesta nu depune î. în termenul prevăzut de lege; în aceste condiţii decăderea pârâtului din dreptul de a depune î. va interveni în temeiul textului de lege ce reglementează această sancţiune. Dacă pârâtul nu este însă reprezentat sau asistat de avocat şi nu depune î. în termenul prevăzut, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare, despre care se va face vorbire în încheierea de şedinţă; instanţa va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea î.