Întâmpinare

Întâmpinare

întâmpinare, actul procedural prin care pârâtul răspunde la cererea de chemare în judecată şi graţie căruia, mai înainte de dezbaterea orală a procesului, îşi prezintă în scris apărările sale şi, totodată, indică probele pe care îşi sprijină acele apărări. Ca regulă, depunerea î. este obligatorie. Numai în cazurile expres prevăzute de lege, î. are caracter facultativ, cum ar fi, de exemplu, în procesele de divorţ, în cele referitoare la posesie. î. trebuie să cuprindă: a) excepţiile de procedură pe care pârâtul le ridică la cererea reclamantului; b) răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii (adică apărările de fond, atât apărările în fapt, cât şi apărările în drept); c) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere; când va cere dovada cu martori, pârâtul va arăta numele şi locuinţa lor; d) semnătura. Dacă î. nu este formulată personal de către pârât, ci de către un reprezentant al acestuia, se va alătura dovada calităţii de reprezentant. La î. se vor alătura atâtea copii de pe î. câţi reclamanţi sunt; de asemenea, se va alătura acelaşi număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină, mai mult un rând de copii pentru instanţă. Dacă mai mulţi reclamanţi au un singur reprezentant sau un reclamant stă în judecată în mai multe calităţi juridice, se va depune la dosar pentru aceste părţi câte o singură copie. Când sunt mai mulţi pârâţi, ei vor răspunde toţi împreună sau numai o parte din ei, printr-o singură î. întâmpinarea se depune cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată; textul are în vedere situaţia obişnuită, când pârâtul a avut la dispoziţie, de la data primirii citaţiei şi a copiei de pe cererea de chemare în judecată, cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea; dacă este vorba de o pricină urgentă, termenul care i se acordă pârâtului pentru pregătirea apărării este de cel puţin 5 zile de la data primirii citaţiei, astfel încât ar urma ca pârâtul să poată depune î. chiar la primul termen de judecată. Legea nu mai prevede în mod expres sancţiunea decăderii pârâtului dacă acesta nu depune î. în termenul prevăzut de lege; în aceste condiţii decăderea pârâtului din dreptul de a depune î. va interveni în temeiul textului de lege ce reglementează această sancţiune. Dacă pârâtul nu este însă reprezentat sau asistat de avocat şi nu depune î. în termenul prevăzut, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare, despre care se va face vorbire în încheierea de şedinţă; instanţa va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea î.

ÎNTÂMPINARE, mijloc procedural graţie căruia pârâtul poate, mai înainte de dezbaterea orală a procesului, să-şi prezinte în scris apărările sale şi totodată să indice probele pe care îşi sprijină acele apărări. Depunerea întâmpinării este obligatorie, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel. Legea prevede că întâmpinarea trebuie să cuprindă a) excepţiile de procedură pe care pârâtul le ridică cu privire la pretenţiile formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată; b) răspunsul la toate capetele (de fapt şi de drept) ale cererii de chemare în judecată; c) probele cu care se apără, împotriva fiecărui capăt de cerere; d) semnătura. De regulă întâmpinarea se depune până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare; ea se depune în atâtea exemplare câţi reclamanţi sunt, mai mult cu unul pentru instanţă, iar dacă mai mulţi reclamanţi au un singur reprezentant, pentru toţi aceştia se va depune un singur exemplar. în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare despre care se va face menţiune în încheierea de şedinţă; instanţa îi va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării.

întâmpinare – act de procedură pe care pârâtul poate să-l îndeplinească înainte de începerea dezbaterilor şi prin care răspunde la cererea reclamantului aducând dovezile corespunzătoare.

Lasă un comentariu