Împăcarea părţilor

împăcarea părţilor – cauză care înlătură răspunderea penală în anumite cazuri prevăzute de lege; conform art. 132 C. pen. constă într-o înţelegere intervenită între persoana vătămată şi infractor în sensul stingerii conflictului născut din săvârşirea infracţiunii şi renunţării la punerea în mişcare a acţiunii penale sau la continuarea procesului penal în cazul în care acesta a început. Prin împăcare se stinge totodată şi acţiunea civilă.

Se caracterizează prin faptul că este personală, necondiţionată, totală şi definitivă şi trebuie să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauza respectivă. Dacă în cauză sunt persoane lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face numai de reprezentanţii legali ai acestora, iar persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă se pot împăca, însă cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege. împăcarea produce efecte, chiar dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu (art. 132 C. pen.).