Lichidator
lichidator, 1. persoană căreia îi revine sarcina de a înfăptui lichidarea societăţii comerciale. L. pot fi sau persoane fizice sau persoane juridice, reprezentate prin persoane fizice. Toţi lichidatorii trebuie să fie autorizaţi în condiţiile legii. Actul de numire a lichidatorilor, menţionând puterile conferite acestora sau sentinţa care îi ţine locul, precum şi orice act ulterior care ar aduce schimbări cu privire la persoana lor sau la puterile conferite trebuie depuse, prin grija I., la oficiul registrului comerţului, pentru a fi înscrise de îndată şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Numai după îndeplinirea acestor formalităţi, I. vor depune semnătura lor în registrul comerţului şi vor exercita această funcţie. L. au aceeaşi răspundere ca şi administratorii, respectiv membrii directoratului. Până la intrarea în funcţie a I., administratorii îşi continuă mandatul. L. sunt datori, îndată după preluarea funcţiei, ca împreună cu administratorii societăţii, respectiv cu membrii directoratului societăţii, să facă un inventar şi să încheie un bilanţ, care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului societăţii, şi să le semneze. L. sunt obligaţi să primească şi să păstreze patrimoniul societăţii, registrele ce li s-au încredinţat de administratori, respectiv de membrii directoratului, şi actele societăţii. De asemenea, ei vor ţine un registru cu toate operaţiunile lichidării, în ordinea datei lor. L. îşi îndeplinesc mandatul lor sub controlul cenzorilor, respectiv al consiliului de supraveghere. în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, I. pot să stea în judecată în numele societăţii; să execute şi să termine operaţiunile de comerţ referitoare la lichidare; să vândă, prin licitaţie publică, imobilele şi orice avere mobiliară a societăţii; să facă tranzacţii; să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii; să contracteze obligaţii cambiale, să facă împrumuturi neipotecare şi să îndeplinească orice alte acte necesare. L. care probează, prin prezentarea situaţiei financiare anuale, că fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente să acopere pasivul exigibil, trebuie să ceară sumele necesare asociaţilor care răspund nelimitat sau celor care nu au efectuat integral vărsămintele, dacă aceştia sunt obligaţi, potrivit formei societăţii, să le procure sau, dacă sunt debitori faţă de societate, pentru vărsămintele neefectuate, la care erau obligaţi în calitate de asociat. Creditorii societăţii au dreptul de a exercita contra I. acţiunile care decurg din creanţele ajunse la termen, până la concurenţa bunurilor existente în patrimoniul societăţii şi numai după aceea de a se îndrepta împotriva asociaţilor, pentru plata sumelor datorate din valoarea acţiunilor subscrise sau din aceea a aporturilor la capitalul social. După terminarea lichidării, I. întocmesc situaţia financiară finală, arătând partea ce se cuvine fiecărei acţiuni din repartizarea activului societăţii, însoţită de raportul cenzorilor sau, după caz, raportul auditorilor financiari. Situaţia financiară semnată de I. se va depune, pentru a fi menţionată, la oficiul registrului comerţului şi se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Orice acţionar poate face opoziţie, în condiţiile legii, în 30 zile de la publicare. După expirarea acestui termen, când nu s-a făcut opoziţie, situaţia financiară anuală se consideră aprobată de toţi acţionarii, iar I. sunt liberaţi; 2. persoana fizică sau juridică, practician în insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnată să conducă activitatea debitorului şi să exercite atribuţiile prevăzute de lege în cadrul procedurii falimentului, atât în procedura generală, cât şi în cea simplificată. Principalele atribuţii ale lichidatorului, în cadrul procedurii insol-venţei, sunt: a) examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei premiselor angajării răspunderii acestora; supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea I., dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar; b) conducerea activităţii debitorului; c) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor; d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor; e) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor; f) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor; g) urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, încasarea creanţelor; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi; h) primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului; i) vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu prevederile legii; j) încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fideiusorilor, renunţarea la garanţii reale sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic; k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta; l) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.