Anulare

anulare – declararea ca nul, desfiinţarea unui act juridic sau a unor măsuri cu caracter penal, datorită neîndeplinirii condiţiilor legale. Anularea operează retroactiv, de la data încheierii actului sau a luării măsurii. ~ urmăririi – expresie folosită în legislaţia mai veche pentru a desemna una dintre soluţiile pe care le putea pronunţa instanţa de judecată atunci când lipsea autorizarea sau plângerea prealabilă necesară, precum şi în cazul când nulitatea era prevăzută de lege. în prezent, în astfel de situaţii se pronunţă încetarea procesului penal. ~ reabilitării-desfiinţarea reabilitării după rămânerea definitivă a hotărârii de soluţionare favorabilă a cererii de reabilitare, ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute anterior, ar fi dus la respingerea cererii de reabilitare (art. 503 C. proc. pen.).

~ suspendării executării pedepsei şi a suspendării executării pedepsei sub supraveghere – se pronunţă dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, chiar după expirarea termenului de încercare (art. 85 şi 865 C. pen.).

anulare, desfiinţare cu efect retroactiv a consecinţelor unui act juridic sau a unor măsuri cu caracter penal, datorită neîndeplinirii condiţiilor legale. A. operează de la data încheierii actului sau a luării măsurii.