Litispendenţă

litispendenţă, situaţie procesuală în care două sau mai multe instanţe de fond, deopotrivă competente, sunt sesizate cu aceeaşi cauză civilă. L. reprezintă o situaţie anormală în opera de înfăptuire a justiţiei, întrucât ea poate conduce la pronunţarea unor hotărâri contradictorii în una şi aceeaşi cauză civilă. Situaţia de l. poate fi înlăturată pe cale de excepţie; ea poate fi invocată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu. Excepţia de l. poate fi invocată doar dacă ambele procese se află în faţa instanţelor de fond; dacă o cauză se află în faţa instanţei de fond, iar cealaltă în recurs, nu se poate invoca excepţia de l.; într-o asemenea situaţie se va invoca excepţia puterii lucrului judecat, în faţa instanţei de fond, procesul urmând să fie suspendat până la soluţionarea definitivă a cauzei în recurs. L. anticipează asupra autorităţii lucrului judecat; de aceea, ea presupune întrunirea cumulativă a triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză. Excepţia de I. trebuie să fie invocată în faţa ultimei instanţe sesizate, întrucât competenţa (teritorială alternativă) se fixează în mod definitiv odată cu sesizarea primului organ de jurisdicţie (instanţă de judecată); dacă excepţia de l. este admisă, ea va avea ca efect trimiterea dosarului spre soluţionare la instanţa mai întâi sesizată. L. funcţionează şi în ipoteza în care una şi aceeaşi instanţă a fost sesizată în mod succesiv cu o pretenţie civilă; într-o asemenea împrejurare conexarea se va face la dosarul cererii mai vechi. Respingerea excepţiei de l. generează un conflict pozitiv de competenţă [v. şi conflict de competenţă]

litispendenţă – proces aflat în acelaşi timp în faţa a două instanţe de acelaşi grad, ambele competente, proces ce duce la desesizarea uneia dintre instanţe în favoarea celeilalte.

LITISPENDENŢĂ, modalitate juridică procesuală în care două sau mai multe instanţe de fond, deopotrivă competente, sunt sesizate cu aceeaşi cauză civilă. Litispendenţă reprezintă o situaţie anormală în procesul de înfăptuire a justiţiei, întrucât poate conduce la pronunţarea unor hotărâri contradictorii în una şi aceeaşi cauză civilă. Situaţia de litispendenţă poate fi înlăturată pe cale de excepţie; ea poate fi invocată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu. Excepţia de litispendenţă poate fi invocată doar dacă ambele procese se află în faţa instanţelor de fond; dacă o cauză se află în faţa instanţei de fond, iar cealaltă în recurs, nu se poate invoca excepţia de litispendenţă; într-o asemenea situaţie se va invoca excepţia puterii lucrului judecat în faţa instanţei de fond, procesul urmând să fie suspendat până la soluţionarea definitivă a cauzei în recurs. Litispendenţă anticipează asupra autorităţii de lucru judecat; de aceea, ea presupune întrunirea cumulativă a triplei identităţi: de părţi, obiect şi cauză.