Lege

lege – act normativ care emană de la puterea legiuitoare (Parlament -sens restrâns) sau de la orice organ competent potrivit Constituţiei, să elaboreze acte normative (sens larg). ~ penală – orice dispoziţie cu caracter penal, cuprinsă în legi sau în alte acte normative. ~ penală generală (cod penal) -lege penală care cuprinde reglementările de maximă generalitate privitoare la instituţiile de bază ale dreptului penal, la infracţiune, răspundere penală şi infracţiunile de drept penal, precum şi incriminarea celor mai importante fapte care aduc atingere valorilor sociale apărate de lege. v. şi cod penal. ~ penală specială – lege penală care cuprinde incriminări şi pedepse, altele decât cele din codul penal. ~ speciale nepenale (legi extrapenale) – legi care reglementează diferite domenii speciale, dar care cuprind şi dispoziţii de drept penal (incriminări şi pedepse) cum sunt: Codul vamal, legea cu privire la protecţia muncii ş.a.

Asemenea dispoziţii completează incriminările din codul penal. ~ de procedură – legi care prevede reguli de desfăşurare a procesului penal. v. şi cod de procedură penală. ~ mai favorabilă (mai blândă) – lege penală intervenită între momentul săvârşirii şi momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, ori chiar până la terminarea executării pedepsei sau epuizarea tuturor consecinţelor condamnării, şi care conţine dispoziţii mai favorabile infractorului, v. şi mitior lex. ~ temporară – lege ale cărei limite de rămânere în vigoare pot fi determinate cu anticipaţie, fie prin indicarea explicită, chiar în cuprinsul ei, a datei când va ieşi din vigoare, fie prin materia reglementată care, vizând situaţii excepţionale, face certă ieşirea din vigoare a legii odată cu încetarea acestor situaţii (de ex. legile prin care se declară stare de asediu) ~ interpretativă – lege care cuprinde interpretarea oficială şi cu efect retroactiv a unei legi.