Liberare condiţionată

liberare condiţionată, măsură luată de instanţă, privind eliberarea înainte de executarea în întregime a pedepsei, a unui condamnat, dacă acesta îndeplineşte anumite condiţii (de ex., dacă a executat o anumită durată din pedeapsă, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de durata din pedeapsă care mai rămâne de executat, de vârsta, starea sănătăţii, forma de vinovăţie cu care a săvârşit fapta şi de antecedentele sale penale).

Pe durata liberării condiţionate condamnatul poate fi obligat să se supună unor măsuri de supraveghere (să se prezinte la datele fixate la organul de supraveghere stabilit, să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă ori locuinţă, precum şi orice deplasare care depăşeşte un anumit interval de timp, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a servi la controlarea mijloacelor lui de existenţă etc.). Dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a comis din nou o infracţiune, pedeapsa se consideră executată. Măsura revocării este obligatorie, dacă în intervalul de mai sus cel liberat a săvârşit o infracţiune dintre cele expres prevăzute de lege.