Motive de apel

motive de apel, neregularităţi sau greşeli ce se pretind a fi fost săvârşite cu prilejul judecăţii în faţa instanţei de fond şi care, direct sau indirect, se reflectă în hotărârea atacată. Controlul judiciar exercitat de instanţele de apel este un control complet, atât asupra temeiniciei, cât şi a legalităţii hotărârii primei instanţe, în limitele fixate prin cererea de apel. Spre deosebire de recurs, legea nu prevede expres care sunt m.a., ci doar că cererea de apel trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul; astfel de motive pot fi, de exemplu: aprecierea eronată a probelor de către instanţa de fond, apelantul arătând care sunt probele interpretate greşit şi care ar fi interpretarea corectă a acestora; aplicarea greşită a legii ca urmare a stabilirii greşite a situaţiei de fapt, cu indicarea dispoziţiilor legale incidente situaţiei corecte de fapt. Potrivit legii, părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare sau dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare; în ipoteza în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel este obligată să se pronunţe, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă. în legătură cu m.a., jurisprudenţa a făcut următoarele precizări: folosirea în apel a motivele invocate în faţa primei instanţe nu scuteşte apelantul de a arăta care sunt acele motive; instanţa de apel nu poate să refuze discutarea unui m.a. pe considerentul că el a fost deja examinat de prima instanţă şi a fost respins ca nefondat; arătarea motivelor de drept nu implică şi obligaţia de a indica textele de lege din care derivă sau pe care se sprijină acele motive;

totuşi, arătarea motivelor de drept nu se poate face prin formulări vagi, care nu sunt de natură să pună instanţa de apel în situaţia de a le verifica; dacă apelantul are mai multe motive cu care vrea să-şi întemeieze apelul, toate aceste motive trebuie arătate deodată, şi nu succesiv, fiecare dintre motivele de fapt şi de drept; atunci când instanţa de control judiciar este îndreptăţită să invoce din oficiu unele m.a., ea nu le poate tranşa decât după punerea lor în dezbaterea contradictorie a apelantului şi intimatului, pentru ca aceştia să-şi poată formula apărările; în cazul în care reclamantul şi-a sprijinit acţiunea pe mai multe motive şi prima instanţă, admiţând acţiunea pe baza unui singur motiv, a lăsat necercetate celelalte motive, în apelul introdus de pârât şi care vizează singurul motiv cercetat, pe baza căruia s-a admis acţiunea, intimatului-reclamant trebuie să i se recunoască posibilitatea să invoce în apărare motivele rămase neexaminate, iar instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra lor, deoarece reclamantul, având câştig de cauză în faţa primei instanţe, nu putea face apel pentru a se remedia omisiunea primei instanţe; de asemenea, partea care a câştigat în faţa primei instanţe, întrucât nu poate face apel, are dreptul să combată, în apelul celeilalte părţi, constatările cuprinse în hotărârea primei instanţe.