Modalităţi de invocare a nulităţii actelor de procedură

modalităţi de invocare a nulităţii actelor de procedură, căile procesuale prin intermediul cărora pot fi aduse la cunoştinţa instanţei competente neregularităţile săvârşite cu ocazia întocmirii sau aducerii la îndeplinire a unor acte de procedură în vederea desfiinţării sau, dacă este cazul, remedierii lor. M.i.n.a.p. depind de faptul dacă judecata se află în curs de desfăşurare sau a fost terminată: a) când neregularităţile se săvârşesc şi se descoperă în timpul judecăţii, indiferent de stadiul în care aceasta se află, fond, apel sau recurs, nulitatea se invocă pe cale de excepţie; b) când se au în vedere neregularităţi săvârşite în timpul judecăţii, dar descoperite după terminarea acesteia sau care privesc hotărârea prin care se pune capăt judecăţii, nulitatea se invocă prin mijlocirea căilor legale de atac. La invocarea nulităţii actelor procesuale, cât şi la soluţionarea acestora, trebuie să se ţină seama de regimul lor procedural determinat de natura

– imperativă sau dispozitivă – a normei juridice încălcate. Alte reguli ce trebuie avute în vedere sunt:

a) nimeni nu poate invoca o nulitate pricinuită de propriul său fapt, în afară, bineînţeles, de cazul în care nulitatea este absolută; b) când nulitatea se invocă prin mijlocirea unei căi de atac trebuie să se ţină seama de ierarhia lor (de exemplu, neregulata citare pentru ziua când s-a judecat pricina nu poate fi invocată direct pe calea de atac a contestaţiei în anulare, atâta timp cât partea interesată are deschisă calea de atac a apelului sau recursului).
Atâta timp cât nu s-a dispus anularea, actele de procedură produc efectele unor acte valabil întocmite sau aduse la îndeplinire [v. şi nulitatea actelor de procedură; efectele nulităţii actelor de procedură; căi de atac; excepţii de procedură].