Mediator
mediator, persoană căreia i s-a încredinţat sarcina de a mijloci soluţionarea amiabilă a unui conflict. Calitatea de m. poate fi dobândită doar de către persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: a) are capacitate deplină de exerciţiu; b) are studii superioare; c) are o vechime în muncă de cel puţin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel maşter în domeniu, acreditat conform legii şi avizat de Consiliul de mediere; d) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activităţi; e) se bucură de o bună reputaţie şi nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei; f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în condiţiile legii, cu excepţia absolvenţilor de programe universitare de nivel maşter în domeniu, acreditate conform legii şi avizate de Consiliul de mediere; g) a fost autorizată ca mediator, de către Consiliul de mediere. M. autorizaţi sunt înscrişi în Tabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere. M. îşi pot desfăşura activitatea în cadrul unei societăţi civile profesionale, al unui birou în care pot funcţiona unul sau mai mulţi mediatori asociaţi, cu personal auxiliar corespunzător, sau în cadrul unei organizaţii neguvernamentale, cu respectarea condiţiilor impuse de lege. M. are dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activităţii sale cu respectarea principiului confidenţialităţii; el are dreptul la un onorariu stabilit prin negociere cu părţile; m. poate aplica un model propriu de organizare a procedurii de mediere. M. nu poate fi audiat ca martor în legătură cu faptele sau actele de care a luat cunoştinţă în cadrul procedurii de mediere; el nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părţi într-o procedură judiciară ori arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii [v. şi mediere].
mediator, persoană specializată care desfăşoară procedura de mediere, bazată pe încrederea pe care părţile i-o acordă, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile. Părţile au dreptul să îşi aleagă în mod liber m. Medierea se poate realiza de către unul sau mai mulţi m. Regimul juridic al profesiei de m. este stabilit prin dispoziţiile Legii nr. 192/2006.
Calitatea de m. poate fi dobândită de persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: i) are capacitate deplină de exerciţiu; ii) are studii superioare; iii) are o vechime în muncă de cel puţin 3 ani; iv) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activităţi; v) se bucură de o bună reputaţie şi nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei; vi) a absolvit cursurile pentru formarea m., în condiţiile legii, sau un program postuniversitar de nivel maşter în domeniu, acreditate conform legii şi avizate de Consiliul de mediere; vii) a fost autorizată ca m. Persoanele care îndeplinesc condiţiile anterior prevăzute sunt autorizate ca m. de către Consiliul de mediere, după achitarea taxei de autorizare. Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, posesori ai unui document de calificare în profesia de m., obţinut în unul dintre aceste state, dobândesc, în contextul dreptului de stabilire, accesul la profesie în România, după recunoaşterea acestor documente de către Consiliul de mediere, conform Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare. M. autorizaţi sunt înscrişi în Tabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea 1.
Suspendarea calităţii de m. intervine în următoarele cazuri: i) în cazul unei incompatibilităţi prevăzute de lege; în acest caz, m. este obligat să încunoştinţeze, în termen de 3 zile, Consiliul de mediere, în legătură cu această incompatibilitate; ii) la cerere,
făcută în scris de către m.; iii) ca sancţiune disciplinară; iv) exercitarea calităţii de m. se suspendă de drept, în cazul în care împotriva m. s-a luat măsura arestării preventive, până la soluţionarea procesului penal, potrivit legii. Calitatea de m. încetează: i) la cerere, prin renunţare făcută în scris de către m.; ii) prin deces; iii) în cazul în care nu mai îndeplineşte cerinţele de a avea capacitate deplină de exerciţiu sau de a fi apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activităţi; iv) ca sancţiune disciplinară; v) în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni, care îl face nedemn de a mai exercita această profesie. Suspendarea, precum şi încetarea calităţii de m. se dispun sau, după caz, se constată de către Consiliul de mediere. în caz de încetare a calităţii de m., numele acestuia se radiază din tabloul m. Legea prevede expres drepturile m., respectiv: i) dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activităţii sale, cu respectarea principiului confidenţialităţii; ii) dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu părţile, precum şi la restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere; onorariul trebuie să fie rezonabil şi să ţină cont de natura şi de obiectul conflictului; iii) dreptul de a aplica un model propriu de organizare a procedurii de mediere; iv) dreptul de a refuza preluarea unui caz, având însă obligaţia corelativă de a îndruma părţile în vederea alegerii unui alt m.; v) dreptul la inviolabilitatea sediului profesional, a cărui percheziţie nu poate fi dispusă decât de judecător, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.
Obligaţiile m. sunt: i) de a da orice explicaţii părţilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea să înţeleagă scopul, limitele şi efectele medierii, în special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului; ii) să asigure ca medierea să se realizeze cu respectarea libertăţii, demnităţii şi a vieţii private a părţilor; iii) să depună toate diligenţele pentru ca părţile să ajungă la un acord reciproc convenabil, într-un termen rezonabil; iv) să conducă procesul de mediere în mod nepărtinitor şi să asigure un permanent echilibru între părţi; v) să refuze preluarea unui caz, dacă are cunoştinţă despre orice împrejurare ce l-ar împiedica să fie neutru şi imparţial, precum şi în cazul în care constată că drepturile în discuţie nu pot face obiectul medierii; vi) să restituie înscrisurile ce i-au fost încredinţate de părţi pe parcursul procedurii de mediere.
Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor sale pe parcursul procedurii de mediere, se angajează răspunderea m., care poate fi: i) disciplinară -intervine pentru următoarele abateri: a) încălcarea obligaţiei de
confidenţialitate, imparţialitate şi neutralitate; b) refuzul de a răspunde cererilor formulate de autorităţile judiciare, în cazurile prevăzute de lege; c) refuzul de a restitui înscrisurile încredinţate de părţile aflate în conflict; d) reprezentarea sau asistarea uneia dintre părţi într-o procedură judiciară sau arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii; e) săvârşirea altor fapte care aduc atingere probităţii profesionale. Cercetarea disciplinară se efectuează de către comisia de disciplină a mediatorilor. Dosarul de cercetare al Comisiei cu propunere de sancţionare sau de neaplicare a unei sancţiuni disciplinare se înaintează Consiliului de mediere, care hotărăşte, în termen de 30 de zile, cu privire la răspunderea disciplinară a m. Hotărârea Consiliului de mediere de aplicare a sancţiunilor poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia. Acţiunea judiciară exercitată suspendă executarea hotărârii atacate (art. 41 din Legea nr. 192/2006). Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea abaterii şi constau în: a) observaţie scrisă; b) amendă de la 50 lei la 500 lei; c) suspendarea din calitatea de m. pe o durată de la o lună la 6 luni; d) încetarea calităţii de mediator,
ii) civilă – poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii, prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale (art. 42 din Legea nr. 192/2006). V. mediere; consiliul de mediere; tabloul mediatorilor; comisia de disciplină a mediatorilor.