Notificare

notificare, 1. termen folosit în materia executării silite în contra moştenitorilor; astfel, după moartea debitorului, executarea începută asupra bunurilor sale va continua împotriva moştenitorilor majori opt zile după ce aceştia au fost înştiinţaţi în mod colectiv, printr-o n., la ultimul domiciliu al defunctului; 2. termen folosit în materia arbitrajului privat spre a desemna actul procedural prin intermediul căruia una din părţi comunică tribunalului arbitrai şi părţii adverse, până la primul termen de înfăţişare, că înţelege să invoce caducitatea, în ipoteza în care instanţa arbitrală nu pronunţă hotărârea în termen de 5 luni de la data constituirii sale [sin. comunicare; v. şi somaţie]

notificare – denumire dată în Codul de procedură penală anterior operaţiei de înştiinţare a unei persoane cu privire la îndeplinirea unui act procedural care o interesează sau o poate interesa. Codul de procedură penală în vigoare nu mai foloseşte acest termen, ci pe acela de comunicare, v. şi comunicare.