Obiectul infracţiunii
obiectul infracţiunii – valoarea socială sau bunul care se pune în pericol sau se vatămă prin săvârşirea unui fapt incriminat de legea penală. ~ juridic – valoarea socială şi relaţiile sociale ocazionate de aceasta, ocrotite prin incriminarea şi sancţionarea unei fapte care prezintă un pericol social. ~ juridic generic – obiect juridic comun unui grup întreg de infracţiuni (de ex., al tuturor infracţiunilor contra patrimoniului). ~ juridic special – obiect jridic propriu unui subgrup de infracţiuni (de ex., al infracţiunilor contra libertăţii persoanei) sau unei infracţiuni determinate. ~ juridic principal – relaţiile sociale ocrotite prin incriminarea acţiunii principale, de bază, din cadrul unei infracţiuni complexe (de ex., la infracţiunea de tâlhărie, obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale de ordin patrimonial). ~ juridic adiacent – relaţiile sociale ocrotite prin incriminarea acţiunii adiacente din cadrul unei infracţiuni complexe (de ex., la infracţiunea de tâlhărie, relaţiile sociale a căror ocrotire este asigurată prin apărarea persoanei). ~ material – entitatea materială (lucru, animal, corpul persoanei etc.) asupra căruia făptuitorul operează în mod fizic, expunând-o unui pericol sau producându-i o vătămare materială.