Pledoarie
pledoarie, expunerea orală, în şedinţa de judecată, a concluziilor care privesc motivarea – în fapt şi în drept – a tezei pe care avocatul o propune instanţei de judecată ca soluţie a procesului, de pe poziţia procesuală a părţii căreia îi apără interesele. P. este oratorie şi ea presupune, deopotrivă, talent, cultură juridică şi o pregătire temeinică, precedată de studierea dosarului cauzei. în mod obişnuit, p. cuprinde patru părţi: a) introducerea (sau exordiu) în care avocatul urmăreşte să facă cunoscut, într-o formulă sintetică, conţinutul procesului, să fixeze atenţia judecătorilor şi, în acelaşi timp, să creeze o atmosferă favorabilă părţii căreia îi apără interesele; b) expunerea faptelor care au generat conflictul şi, în special, a acelora care sunt relevante pentru poziţia procesuală a clientului său; c) discuţia, în cadrul căreia se face analiza probelor care dovedesc faptele aşa cum au fost expuse şi sunt combătute afirmaţiile făcute sau anticipate ale părţii adverse; tot în cadrul discuţiei vor fi arătate şi normele juridice care îşi găsesc aplicarea în cauză, ce interpretare dă doctrina problemelor controversate, precum şi care este jurispru-denţa în materie; d) concluzia, care este, în principiu, un scurt rezumat al elementelor şi argumentelor esenţiale ale procesului, urmat de soluţia care se aşteaptă de la instanţă. Fiind un act de creaţie ştiinţifică şi de cultură juridică, p. trebuie să fie bogată în idei, convingătoare şi să privească îndeaproape datele cauzei. Avocatul care expune o p. în faţa instanţei trebuie să aibă în vedere că spusele sale se adresează, deopotrivă, judecătorilor, părţilor şi publicului care asistă la dezbateri. P. trebuie să contribuie la realizarea justiţiei, ajutând instanţa, de pe poziţia părţii pe care avocatul o apără în proces, să aprecieze cât mai exact şi complet probele administrate, cât şi celelalte elemente ale cauzei, pentru ca, în final, să se pronunţe în cauza în care a fost rostită o soluţie legală şi temeinică. îndeplinind şi un rol educativ, atunci când este făcută cu simţ de răspundere, în limitele admise de lege şi etica profesională, p. se manifestă şi ca factor de promovare şi consolidare a ordinii de drept. Prin p. pe care o face în faţa instanţei, avocatul trebuie să promoveze atitudinea de respect faţă de drepturile şi interesele legale ale instituţiilor şi cetăţenilor, constituind, totodată, un mijloc pentru combaterea atitudinilor negative faţă de reglementările juridice în diferite domenii ale vieţii social-juridice [v. şi avocat; concluzii în fond].