Plângere

plângere, mijloc procedural specific prin care se realizează controlul judecătoresc asupra măsurilor sau dispoziţiilor adoptate de unele organe cu activitate jurisdicţională, în cazurile prevăzute de lege. De exemplu, se va formula p. împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. în acest caz, p. se introduce la judecătorie; aceasta va pronunţa o hotărâre de respingere sau de admitere a p.; dacă admite p„ instanţa desfiinţează sau anulează, în totul sau în parte, procesul-verbal ori poate înlocui sancţiunea aplicată. împotriva hotărârii pronunţate de judecătorie se exercită calea de atac a recursului, care, în această materie, prezintă două particularităţi: este suspensiv de executare şi nu trebuie motivat în termenul de declarare, motivarea putând fi făcută şi verbal în faţa instanţei. P., recursul împotriva hotărârii prin care a fost soluţionată şi orice alte cereri incidente sunt scutite de taxă de timbru.

plângere, act de procedură având menirea de a semnala unei autorităţi publice producerea unei împrejurări, act sau fapt căruia legea îi acordă valoare juridică; sesizare. înregistrarea unei p. la autoritatea publică declanşează procedura prevăzută de legea care guvernează respectiva materie, soluţia urmând a fi comunicată celui care a depus plângerea şi celorlalte persoane interesate. P. poate declanşa, de cele mai multe ori, proceduri administrative, dar şi, în cazurile anume prevăzute de lege, proceduri jurisdicţionale. Soluţia pe care autoritatea publică a dat-o p. cu care a fost sesizată poate fi, de cele mai multe ori, contestată pe cale administrativă şi, în cele din urmă, în vederea asigurării dreptului constituţional al liberului acces la justiţie, poate fi adusă în faţa judecătorului competent. 1. în materia societăţilor comerciale. împotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula p. în termen de 15 zile de la pronunţare pentru părţi şi de la data publicării rezoluţiei sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate. P. se depune şi se menţionează în registrul comerţului unde s-a făcut înregistrarea. în termen de 3 zile de la data depunerii, O.R.C. înaintează instanţei p. P. formulată împotriva rezoluţiilor directorului O.R.C. şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, în condiţiile dreptului comun. Instanţa soluţionează p. în complet alcătuit dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citare. Instanţa poate să solicite orice lămuriri şi dovezi părţii sau informaţii scrise autorităţilor competente. Hotărârea pronunţată în soluţionarea p. este executorie şi este supusă numai recursului (art. 6 din O.U.G. nr. 116/2009). 2. în materia persoanelor fizice autorizate. în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile legale, directorul O.R.C. de pe lângă tribunal va dispune prin rezoluţie motivată respingerea cererii de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării pentru persoana fizică autorizată, precum şi a înregistrării declaraţiei-tip pe propria răspundere date conform Legii nr. 359/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Rezoluţiile directorului O.R.C. de pe lângă tribunal cu privire la înmatriculare şi orice alte înregistrări în registrul comerţului se execută de îndată, în baza lor efectuându-se înregistrările dispuse prin acestea, fără nicio altă formalitate (art. 11 din O.U.G. nr. 44/2008).

Împotriva rezoluţiei directorului O.R.C. de pe lângă tribunal se poate formula p. în termen de 15 zile de la pronunţare sau de la comunicare, după caz. P. se depune la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al solicitantului şi se judecă în condiţiile dreptului comun. Instanţele judecătoreşti sunt obligate să trimită O.R.C., în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile prin care au fost soluţionate p. împotriva rezoluţiilor directorului. Aplicarea rezoluţiilor directorului O.R.C. de pe lângă tribunal cu privire la înmatriculare şi orice alte înregistrări în registrul comerţului nu se suspendă în cursul judecăţii. Cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbru judiciar (art. 12 din O.U.G. nr. 44/2008, art. 7 din Legea nr. 26/1990). 3. în materia comerţului electronic. în baza unei p. formulate de orice persoană interesată, autoritatea publică poate obliga pe furnizorii de servicii să întrerupă, temporar sau permanent, transmiterea într-o reţea de comunicaţii ori stocarea informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, în special prin eliminarea informaţiei sau blocarea accesului la aceasta, accesul la o reţea de comunicaţii ori prestarea oricărui alt serviciu al societăţii informaţionale. P. poate fi făcută de către orice persoană care se consideră prejudiciată prin conţinutul informaţiei în cauză. P. sau sesizarea se întocmeşte în formă scrisă, cu arătarea motivelor pe care se întemeiază, şi va fi în mod obligatoriu datată şi semnată. P. nu poate fi înaintată dacă o cerere în justiţie, având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, a fost anterior introdusă. Decizia autorităţii trebuie motivată şi se comunică părţilor interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii sau a sesizării ori, dacă autoritatea a acţionat din oficiu, în termen de 15 zile de la data la care a fost emisă. împotriva acestei unei decizii persoana interesată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Sentinţa este definitivă (art. 16 din Legea nr. 365/2002). V. serviciu al societăţii informaţionale, furnizor de servicii al societăţii informaţionale, destinatar al serviciului societăţii informaţionale.

plângere – încunoştinţare făcută de o persoană fizică sau juridică ce a suferit o vătămare prin infracţiune. Este un mod de sesizare a organului de urmărire penală. Plângerea se face în scris sau oral (în acest ultim caz consemnându-se într-un proces-verbal de organul care o primeşte) de către persoana vătămată; în numele acesteia mai pot face plângere unii subiecţi procesuali (unul din soţi pentru celălalt soţ; copilul major pentru părinte; reprezentantul legal pentru persoanele lipsite de capacitate şi mandatarii). ~prealabilă – plângerea pe care, în cazul anumitor infracţiuni, prevăzute de lege, trebuie să o formuleze persoana vătămată, ca o condiţie pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. în aceste cazuri, lipsa plângerii prealabile sau retragerea ei înlătură răspunderea penală. ~ directă – plângerea care se adresează instanţei de judecată. ~ împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală – plângere pe care o poate face orice persoană nemulţumită de măsurile şi actele de urmărire penală, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. Plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală, care este obligat să o rezolve în termenul legal prevăzut de la primire.