Poprire asigurătorie
poprire asigurătorie, măsură asigurătorie dispusă de instanţă, ce determină indisponibilizarea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente şi care are drept scop asigurarea creditorului asupra posibilităţii de realizare efectivă a executării silite dacă va obţine titlu executoriu. P.a. se poate înfiinţa dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru sechestrul asigurător, referitoare la declanşarea procesului de fond în care reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, existenţa înscrisului constatator al creanţei, respectiv la depunerea unei cauţiuni de jumătate din valoarea reclamată, în lipsa unui înscris. De asemenea, dispoziţiile privind înfiinţarea, aducerea la îndeplinire, ridicarea sechestrului asigurător se aplică în mod corespunzător p.a. în cazul în care poprirea a fost înfiinţată ca măsură asigurătorie şi nu a fost desfiinţată până la obţinerea titlului executoriu, se va comunica terţului poprit copie certificată de pe titlul executoriu în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege cu privire la consemnarea sumei de bani sau plata directă creditorului urmăritor [v. şi măsuri asigurătorii].
poprire asigurătorie, p.a. este o măsură asigurătorie care se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente (art. 597 C.proc.civ.).
Poate cere instituirea p.a. creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, dacă dovedeşte că a intentat acţiune. Creditorul poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă. Acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, o dată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată. Instanţa poate încuviinţa p.a. chiar dacă creanţa nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea, în aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiţii cerute de lege şi să depună o cauţiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanţă (art. 591 C.proc.civ.).
Cererea de p.a. se adresează instanţei care judecă procesul. Instanţa va decide de urgenţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie, fixând totodată, dacă este cazul, cuantumul cauţiunii şi termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta. încheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea în termen scurt a părţilor. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea hotărârii se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare, atât la soluţionarea cererii, cât şi la judecarea recursului. Nedepunerea cauţiunii în termenul fixat de instanţă atrage desfiinţarea de drept a popririi. Aceasta se constată prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor (art. 592, art. 581 C.proc.civ.).
Măsura p.a. se aduce la îndeplinire potrivit regulilor privitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător. împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii popririi cel interesat va putea face contestaţie (art. 593 C.proc.civ.). Dacă debitorul va da, în toate cazurile, garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, p.a. Cererea se soluţionează în camera de consiliu, de urgenţă şi cu citarea în termen scurt a părţilor, prin încheiere supusă numai recursului în termen de 5 zile de la pronunţare. Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea hotărârii se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare, atât la soluţionarea cererii, cât şi la judecarea recursului (art. 594, art. 592, art. 581 C.proc.civ.). în cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre irevocabilă, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanţa care a încuviinţat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor (art. 595 C.proc.civ.). Partea interesată într-o cauză comercială va putea, deodată cu intentarea acţiunii, să urmărească şi să poprească pentru sumele cuprinse în titlul său sumele sau efectele datorite debitorului său de către un al treilea (art. 907 C.com.). Poprirea nu se va putea înfiinţa de cât numai cu dare de cauţiune, afară de cazul când cererea de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplată. Instanţa se va pronunţa asupra sechestrului în camera de consiliu fără prealabila chemare a părţilor (art. 908 C.com.). V. sechestru asigurător, sechestru judiciar.
POPRIREA ASIGURATORIE, măsura de asigurare a acţiunii care constă în indisponibilizarea sumelor de bani pe care debitorul pârât le are de primit de la un terţ datornic al său, pentru ca, în felul acesta, la sfârşitul procesului, să se găsească stocată în mâinile acelei persoane o sumă de bani în vederea acoperirii creanţei pe care o pretinde creditorul reclamant. Pentru înfiinţarea unei popriri asigurătorii se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii: a) să existe un proces pendente şi reclamantul să fi cerut înfiinţarea popririi asigurătorii – o dată cu introducerea acţiunii – asupra sumelor de bani datorate de o persoană determinată debitorului pârât; b) creditorul reclamant să facă dovada obligaţiei pârâtului cu un alt act scris sau, în lipsă să depună o cauţiune care să reprezinte jumătate din valoarea reclamată; c) creanţa creditorului reclamant să fie ajunsă la scadenţă. Pentru înfiinţarea unei popriri asigurătorii este necesar ca reclamantul, odată cu introducerea acţiunii, să facă cerere în care să precizeze cauza, adică titlul pe baza căruia solicită poprirea precum şi valoarea creanţei sale. Cererea pentru înfiinţarea popririi asigurătorii se introduce la instanţa domiciliului debitorului pârât ori la aceea a domiciliului terţului poprit. Cererea pentru înfiinţarea unei popriri asigurătorii se rezolvă de instanţă, în camera de consiliu şi fără citarea părţilor. Dacă instanţa găseşte că cererea este întemeiată şi corespunde prevederilor legale, o va încuviinţa printr-o ordonanţă de poprire; în caz contrar, o va respinge. împotriva ordonanţei de înfiinţare a popririi asigurătorii, orice parte interesată poate face contestaţie înainte de validare. Ordonanţa de înfiinţare a popririi asigurătorii se comunică terţului poprit care, din momentul primirii, nu mai poate face nici o plată creditorului său – pârâtul din proces – şi nici altor persoane. în consecinţă, până la soluţionarea definitivă a cauzei, terţul poprit va reţine întreaga creanţă pe care o datora creditorului său la înfiinţarea popririi, cât şi sumele devenite scadente după înfiinţarea acesteia.