Principiul inamovibilităţii judecătorilor

Principiul inamovibilităţii judecătorilor

principiul inamovibilităţii judecătorilor, regula potrivit căreia judecătorii numiţi în funcţie pot fi mutaţi prin transfer, delegare, detaşare sau promovare, numai cu acordul lor, şi pot fi suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în condiţiile prevăzute de lege. Inamovibilitatea judecătorilor constituie unul din cele mai importante principii ale organizării justiţiei într-un stat democratic şi de drept; reprezintă o garanţie a independenţei şi imparţialităţii judecătorilor. Constituţia României, republicată, a consacrat acest principiu în art. 125 alin. (1), potrivit căruia judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii, iar Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, prevede, în art. 2, că judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile prezentei legi. Judecătorii inamovibili pot fi mutaţi prin transfer, delegare, detaşare sau promovare, numai cu acordul lor, şi pot fi suspendaţi sau eliberaţi din funcţie în condiţiile prevăzute de lege. Astfel, judecătorii sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii;

judecătorii care îndeplinesc condiţiile pentru promovare pot participa la concursul organizat la nivel naţional, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii; delegarea şi detaşarea judecătorilor se dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii în următoarele condiţii: delegarea judecătorilor de la judecătorii, tribunale şi tribunale specializate în circumscripţia altei curţi de apel se dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii, la solicitarea preşedintelui curţii de apel în circumscripţia căreia se cere delegarea şi cu avizul preşedintelui curţii de apel unde aceştia funcţionează; delegarea judecătorilor curţilor de apel se dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii, la solicitarea preşedintelui curţii de apel; Consiliul Superior al Magistraturii dispune detaşarea judecătorilor, cu acordul scris al acestora, la alte instanţe, la Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional al Magistraturii, Ministerul Justiţiei sau la unităţile subordonate acestuia ori la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite, la solicitarea acestor instituţii. Durata detaşării este cuprinsă între 6 luni şi 3 ani. Detaşarea se prelungeşte o singură dată, pentru o durată de până la 3 ani, în aceleaşi condiţii; transferul judecătorilor de la o instanţă la altă instanţă ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii; judecătorii pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, iar în caz de infracţiune flagrantă, pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndată de organul care a dispus reţinerea sau percheziţia; judecătorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei; răspunderea lor disciplinară poate fi angajată numai potrivit dispoziţiilor legale, sancţiunile disciplinare fiind aplicate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit legii, judecătorii pot fi suspendaţi din funcţie în următoarele cazuri: a) când a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva lor prin ordonanţă sau rechizitoriu; b) când suferă de o boală psihică, care îi împiedică să-şi exercite funcţia în mod corespunzător. Suspendarea din funcţie se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii. Judecătorii pot fi eliberaţi din funcţie în următoarele cazuri: a) demisie; b) pensionare, potrivit legii; c) transfer într-o altă funcţie, în condiţiile legii; d) incapacitate profesională; e) ca sancţiune disciplinară; f) condamnarea definitivă a judecătorului pentru o infracţiune; g) încălcarea dispoziţiilor privind interdicţia de a fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii; h) nepro-movarea examenului prevăzut de lege pentru verificarea cunoştinţelor de către persoanele numite în funcţie fără concurs; i) nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege referitoare la: cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu; lipsa antecedentelor penale sau a cazierului fiscal; aptitudinea, din punct de vedere medical şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei. Eliberarea din funcţie a judecătorilor se dispune prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii [v. şi judecător].

Lasă un comentariu