Probă indirectă

probă indirectă, probă care, prin ea însăşi, nu conduce nemijlocit la stabilirea faptului principal, ci numai prin coroborarea ei cu alte împrejurări de fapt cu care se găseşte în legătură de conexitate.

De exemplu, este p.i. depoziţia unui martor prin care se stabileşte că pârâtul a folosit o sumă de bani pentru cumpărarea unui autoturism, deoarece această probă, coroborată cu altele (cum ar fi un început de dovadă scrisă), poate constitui o dovadă că pârâtul a împrumutat bani de la reclamant [v. şi probă; probă directă]