Procedura declarării judecătoreşti a dispariţiei

procedura declarării judecătoreşti a dispariţiei, ansamblu de reguli care, potrivit legii, trebuie observate de instanţa de judecată cu ocazia soluţionării unei cereri prin care se solicită declararea dispariţiei unei persoane. Legea nu precizează persoanele care pot cere d.j.d. Pot justifica un interes legitim în acest sens: soţul dispărutului, moştenitorii prezumtivi, creditorii dispărutului; chiar procurorul are îndreptăţirea să iniţieze prin cererea sa p.d.j.d. Cererea privind declararea dispariţiei se introduce la judecătoria ultimului domiciliu al dispărutului; primind cererea de d.j.d., preşedintele judecătoriei dispune:

a) efectuarea de cercetări prin organele consiliului local şi de poliţie, în scopul culegerii de date informative cu privire la împrejurările concrete în care s-a produs dispariţia şi la ştirile existente în legătură cu persoana dispărutului; b) afişarea cererii la ultimul domiciliu al persoanei în cauză şi la consiliul local, cu invitaţia tuturor celor care deţin informaţii să le comunice instanţei; c) încunoştin-ţarea autorităţii tutelare în vederea numirii, dacă este cazul, a unui curator care să reprezinte interesele patrimoniale ale celui dispărut. După trecerea a 45 de zile de la afişare, preşedintele instanţei de judecată fixează termen de judecată, cu citarea părţilor. Persoana a cărei dispariţie se cere a fi declarată se citează la ultimul său domiciliu, iar în cazul în care a avut un mandatar general, se citează şi acesta. Legea (art. 38 din Decretul nr. 32/1954) dispune că judecata se face cu participarea procurorului, care va pune concluzii; nerespec-tarea acestei reguli procedurale se sancţionează cu nulitatea actelor de procedură astfel îndeplinite. Hotărârea declarativă a dispariţiei se afişează timp de 30 de zile la uşa instanţei şi a consiliului local al ultimului domiciliu al dispărutului. Ea se comunică şi autorităţii tutelare în vederea instituirii unui reprezentant legal în persoana curatorului. O atare hotărâre este susceptibilă de căile ordinare de atac. D.j.d. unei persoane produce mai multe efecte juridice, care sunt însă dominate de prezumţia legală potrivit căreia persoana respectivă este în viaţă câtă vreme nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte, rămasă definitivă [v. şi declararea judecătorească a dispariţiei],