Procedura în arbitrajul internaţional
procedura în arbitrajul internaţional, ansamblul regulilor procedurale aplicabile pentru soluţionarea litigiilor arbitrale internaţionale.
1) Locul arbitrajului. Spre deosebire de arbitrajul intern, arbitrajul internaţional se poate desfăşura atât în România, cât şi în orice altă ţară, în funcţie de convenţia părţilor.
2) Legea procedurală şi legea aplicabilă fondului litigiului. In cazul în care părţile nu au prevăzut altfel, legea procedurală aplicabilă litigiului va fi cea a statului în care se desfăşoară arbitrajul (lex fori); astfel, în lipsa stabilirii în convenţia arbitrală a legii procedurale aplicabile, un arbitraj internaţional desfăşurat în România va fi judecat după legea română, al cărei drept comun îl reprezintă Codul de procedură civilă. în ce priveşte legea aplicabilă fondului raporturilor juridice litigioase, părţile pot să o determine în cuprinsul contractului iniţial sau ulterior, printr-o înţelegere separată; în lipsa înţelegerii părţilor, tribunalul va aplica legea stabilită prin aplicarea normelor conflictuale incidente în cauză.
3) Componenţa tribunalului arbitral. codul de procedură civilă stabileşte că, în arbitrajul internaţional care se judecă în România sau potrivit legii române, tribunalul arbitral va fi compus dintr-un număr impar de arbitri, fiecare dintre părţi având dreptul să numească un număr egal de arbitri, spre deosebire de arbitrajul intern, în care legea îngăduie constituirea tribunalului arbitral dintr-un număr par de arbitri. Condiţia este îndeplinită şi atunci când părţile convin ca litigiul să fie judecat de un arbitru unic.
4) Cetăţenia arbitrilor. Potrivit legii, partea străină poate numi arbitri de cetăţenie străină; de asemenea, părţile pot conveni ca arbitrul unic sau supraarbitrul să fie cetăţean al unui stat terţ faţă de statele din care provin părţile; în arbitrajul intern este inadmisibilă desemnarea unor arbitri cu cetăţenie străină.
5) Durata termenelor, în arbitrajul internaţional, se dublează durata următoarelor termene: a) termenul de 5 zile pentru acceptarea însărcinării de arbitru şi comunicarea acestei acceptări părţilor; b) termenul de 10 zile pentru numirea supraarbi-trului şi cel de 5 zile pentru comunicarea acceptării însărcinării de către supraarbitru; c) termenul de 10 zile de la data când partea a luat cunoştinţă de numirea arbitrului sau, după caz, de la survenirea cauzei de recuzare, stabilit pentru promovarea cererii de recuzare şi termenul de 10 zile de la sesizare pentru rezolvarea cererii de către instanţa judecătorească; d) termenul de 15 zile între data primirii citaţiei de către parte şi termenul stabilit pentru dezbateri; e) termenul de 10 zile de la data primirii hotărârii, pentru formularea cererii de completare ori de îndreptare a greşelilor materiale.
6) Limba în care se desfăşoară dezbaterile în faţa tribunalului arbitral. Dezbaterea litigiului în faţa tribunalului arbitral se face în limba stabilită prin convenţia arbitrală sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în această privinţă ori nu a intervenit o înţelegere ulterioară, în limba contractului din care s-a născut litigiul ori într-o limbă de circulaţie internaţională stabilită de tribunalul arbitral. Dacă o parte nu cunoaşte limba în care se desfăşoară dezbaterea, la cererea şi pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigură serviciile unui traducător; de asemenea, părţile pot să participe la dezbateri cu traducătorul lor.
7) Onorariile şi cheltuielile de deplasare a arbitrilor. în afară de cazul în care părţile convin altfel, onorariile arbitrilor şi cheltuielile de deplasare ale acestora se suportă de partea care i-a numit; în cazul arbitrului unic sau al supraarbitrului, aceste cheltuieli se suportă de părţi în cote egale; în arbitrajul instituţionalizat intern, în principiu, onorariile arbitrilor români sunt incluse în taxa arbitrală, pe când în arbitrajul internaţional se precizează expres că onorariile arbitrilor străini nu sunt incluse în taxa arbitrală.
8) Dispoziţii speciale privind arbitrajul comercial internaţional cuprinse în Regulile de procedură arbitrală. A) Legea procedurală şi legea aplicabilă fondului litigiului. în litigiile comerciale internaţionale se aplică, pe lângă Regulile de procedură arbitrală, şi prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte. Părţile sunt libere să opteze, fie pentru Regulile de procedură arbitrală, fie pentru alte reguli de procedură arbitrală. în cazul în care părţile au optat pentru Regulamentul de arbitraj al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internaţional UNCITRAL, autoritatea de nominare a arbitrilor este preşedintele Curţii de Arbitraj. Părţile sunt libere să determine, prin înţelegerea lor, legea aplicabilă fondului litigiului; în lipsa unei asemenea determinări, se aplică legea stabilită de tribunalul arbitral pe baza normelor conflictuale pertinente. B) Locul arbitrajului şi constituirea tribunalului arbitral. Regulile de procedură arbitrală conţin prevederi identice celor din Codul de procedură civilă cu privire la locul arbitrajului şi numărul impar al arbitrilor. C) Fixarea termenului de dezbateri. După constituirea tribunalului arbitral şi, dacă este cazul, după completarea dosarului, supraarbitrul fixează termenul de dezbatere al litigiului, pentru când părţile vor fi citate. Acest prim termen nu poate fi mai mic de 45 de zile de la data expedierii citaţiei. D) Durata termenelor. în arbitrajul comercial internaţional, se dublează durata următoarelor termene: a) termenul de 10 zile de la data primirii înştiinţării, pentru completarea cererii de către reclamant; b) termenul de 15 zile de la data primirii sentinţei, pentru formularea cererii de îndreptare a erorilor sau omisiunilor cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau a celor de calcul, precum şi a oricăror alte erori materiale din sentinţele arbitrale. E) Termenul de soluţionare a arbitrajului. Dacă părţile nu au convenit altfel, tribunalul arbitral pronunţă hotărârea, de regulă, în termen de cel mult 12 luni de la data constituirii sale. F) Limba în care se desfăşoară dezbaterile în faţa tribunalului arbitral. Dezbaterea litigiului se face în limba stabilită prin convenţia arbitrală sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în această privinţă ori nu a intervenit o înţelegere ulterioară, într-o limbă de circulaţie internaţională stabilită de tribunalul arbitral. Dacă o parte nu cunoaşte limba în care se desfăşoară dezbaterea, la cererea şi pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigură serviciile unui interpret. Părţile pot să participe la dezbateri cu interpretul lor [v. şi arbitraj comercial internaţional; arbitraj internaţional; procedura arbitrală]