Inalta Curte a admis recursul in interesul legii formulat de procurorul general al parchetului de pe langa aceasta instanta cu privire la interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 494 fraza I din Codul de procedura penala
referitoare la instanta competenta sa se pronunte asupra reabilitarii judecatoresti in situatia in care, prin schimbarea normelor legale de competenta, instanta care a judecat cauza in prima instanta nu mai are aceasta competenta in momentul introducerii cererii de reabilitare.
Astfel, s-a stabilit ca in caz de modificare a competentei materiale, cererea de reabilitare se solutioneaza de instanta competenta sa judece fapta in prima instanta la data introducerii cererii.
In motivarea acestei solutii au fost aduse drept argumente atat faptul ca cererea de reabilitare judecatoreasca este subsecventa condamnarii, asa incat determinarea competentei trebuie sa urmeze regimul judecatii cauzei in care s-a formulat cererea ulterioara, precum si caraterul autonom al reabilitarii, care impune incidenta regulii tempus regit actum in aplicarea normelor de procedura penala