Plata cambiei

plata cambiei, procedura prin care posesorul cambiei obţine plata acesteia din partea celor obligaţi în raportul cambial. Posesorul unei cambii plătibile la o zi fixă sau la un anume termen de la data emisiunii sau de la vedere trebuie să o prezinte la plată, fie în ziua în care ea este plătibilă, fie în una din cele două zile lucrătoare care urmează. Prezentarea unei cambii la o casă de compensaţii echivalează cu o prezentare la plată (art. 41 din Legea nr. 58/1934). Cambia trebuie să fie prezentată spre plată la locul şi adresa indicată în cambie. în lipsa arătării unei adrese, cambia trebuie să fie prezentată pentru plată: i) la domiciliul trasului sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru el; ii) la domiciliul accep-tantului prin intervenţie sau al persoanei desemnate în cambie să plătească pentru acesta; iii) la domiciliul celui indicat la nevoie (art. 42 din Legea nr. 58/1934). Prezentarea unei cambii la plată se poate face în original sau prin trunchiere. în sensul legii, prin trunchiere se înţelege procedeul informatic care constă în următoarele operaţiuni succesive: a) transpunerea în format electronic a informaţiilor relevante de pe cambia originală; b) reproducerea imaginii cambiei originale în format electronic; şi c) transmiterea informaţiei electronice obţinute prin operaţiunile prevăzute la lit. a) şi b) către instituţia de credit plătitoare. Pot face obiectul trunchierii numai cambiile acceptate. Prezentarea la plată a unei cambii prin trunchiere produce aceleaşi efecte juridice ca şi prezentarea la plată a cambiei originale, cu condiţia ca aceasta din urmă să fi fost emisă cu respectarea prevederilor legii. Instituţiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii, cu condiţia ca între ele să existe o convenţie prealabilă în contextul unui aranjament de plată sau o convenţie constând în aderarea lor la un sistem de plăţi. Informaţiile relevante pentru trunchiere, cuprinse în cambia originală, sunt stabilite potrivit convenţiilor prealabile. Imaginea cambiei originale reprezintă copia electronică a cambiei originale. Imaginea cambiei originale trebuie să respecte standardele stabilite potrivit convenţiilor prealabile. Momentul recepţionării de către instituţia de credit plătitoare, respectiv de către un sistem de plăţi a informaţiilor relevante pentru trunchiere şi a imaginii electronice a respectivei cambii constituie momentul prezentării la plată. Transmiterea către instituţia de credit plătitoare a informaţiilor relevante şi a imaginii cambiei, prin trunchiere, trebuie realizată astfel încât să se asigure autenticitatea şi integritatea acestora, prin utilizarea oricăror procedee tehnice admise de lege (art. 461 din Legea nr. 58/1934). Când prezintă la plată o cambie prin trunchiere, instituţia de credit este obligată: i) să verifice dacă acea cambie în original respectă în formă şi conţinut prevederile legale, inclusiv regularitatea succesiunii girurilor, cu excepţia autenticităţii semnăturilor trăgătorului şi giranţilor; ii) să garanteze acurateţea şi conformitatea informaţiilor relevante pentru trunchiere transmise electronic cu datele din cambia în original, precum şi conformitatea imaginii cambiei cu cambia în original. Instituţia de credit răspunde de orice pierdere suferită prin nerespectarea acestor obligaţii (art. 462 din Legea nr. 58/1934).

Refuzul total sau parţial la plată al unei cambii prezentate la plată prin trunchiere se face în formă electronică, de către instituţia de credit plătitoare. In baza refuzului, instituţia de credit care deţine cambia originală va înscrie pe aceasta: i) data prezentării acesteia la plată, spre a se constata dacă prezentarea s-a efectuat în cadrul termenului prevăzut de lege; ii) declaraţia de refuz, datată şi semnată de către reprezentanţi legali sau împuterniciţi ai acestora. Menţiunile înscrise pe cambia originală constituie dovada refuzului de plată (art. 463 din Legea nr. 58/1934). Când cambia nu este prezentată spre plată în termenul legal, orice debitor are dreptul de a consemna suma Ia Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la altă instituţie legal abilitată să efectueze astfel de operaţiuni, pe cheltuiala şi riscul posesorului cambiei, recipisa depu-nându-se la judecătoria locului de plată (art. 46 din Legea nr. 58/1934). Trasul care plăteşte cambia poate pretinde ca aceasta să-i fie predată cu menţiunea de achitare scrisă de către posesor. Posesorul nu poate refuza o plată parţială. în caz de plată parţială trasul poate cere să i se facă pe cambie menţiune de această plată şi să i se dea o chitanţă (art. 43 din Legea nr. 58/1934). Posesorul unei cambii nu este ţinut să primească plata înainte de scadenţă. Trasul care plăteşte înainte de scadenţă o face pe riscul şi pericolul său. Acel care plăteşte la scadenţă este valabil liberat, afară numai dacă nu a fost fraudă sau greşeală gravă din partea sa. El este dator să verifice regulata succesiune a girurilor, dar nu şi autenticitatea semnăturilor giranţilor (art. 44 din Legea nr. 58/1934).

Când o cambie este plătibilă într-o monedă care nu are curs la locul plăţii, suma poate fi plătită în moneda ţării, după valoarea ei din ziua scadenţei. Dacă debitorul este în întârziere cu plata, posesorul poate, la alegerea sa, să ceară ca suma să fie plătită în moneda ţării, fie după valoarea din ziua scadenţei, fie după valoarea din ziua plăţii. Valoarea monedei străine este determinată de uzurile locului de plată. Trăgătorul poate totuşi să stipuleze că suma de plată va fi calculată după un curs indicat în cambie. Regulile arătate nu se aplică în cazul când trăgătorul a stipulat că plata va trebui făcută într-o monedă anume arătată (clauză de plată efectiv în monedă străină). Dacă suma este arătată într-o monedă având aceeaşi denumire, dar de o valoare diferită, în ţara de emisiune, şi în aceea a plăţii, se presupune că arătarea se referă la moneda locului de plată (art. 45 din Legea nr. 58/1934). V. cambie.