Paza juridică

paza juridică, stare de drept ce conferă unei persoane putere de folosire, direcţie şi control independentă asupra unui lucru sau asupra unui animal, şi care totodată, implică în sarcina acelei persoane obligaţia de responsabilitate civilă pentru prejudiciile cauzate altuia prin acţiunea lucrului sau animalului. Legea prezumă că paza juridică revine, de regulă, proprietarului, deoarece dreptul de proprietate conferă titularului său toate prerogativele pe care le implică paza; această prezumţie poate fi însă combătută prin proba contrarie. Paza juridică se prezintă atât ca pază a structurii lucrului, cât şi ca pază a utilizării acestuia; ca urmare, puterea de direcţie şi control asupra lucrului se poate scinda şi trece, prin act juridic, în parte, asupra altei persoane. Astfel, în cazul închirierii unui autoturism, paza structurii rămâne asupra proprietarului, iar paza utilizării trece asupra locatarului; dacă autovehiculul va fi implicat într-un accident datorat unui viciu de construcţie al motorului sau al altor elemente structurale, obligaţia de răspundere pentru pagubele cauzate revine proprietarului; iar dacă accidentul se datorează unei greşeli de conducere săvârşite de locatar, răspunderea cade în sarcina acestuia, căci el deţine paza juridică a utilizării autovehiculului. Obligaţia de pază nu încetează odată cu transmiterea dreptului de proprietate, ci numai odată cu trecerea efectivă a puterii de control şi direcţie asupra dobânditorului, prin predarea lucrului.