Putativ
putativ, termen folosit pentru caracterizarea unui act juridic care, deşi este lovit de nulitate, produce unele efecte juridice în favoarea celui ce l-a considerat valabil la încheierea lui, fiind de bună credinţă. De exemplu este denumită putativă căsătoria la încheierea căreia cel puţin unul dintre soţi a fost de bună-credinţă, necunoscând cauza nulităţii ei. Soţul de bună-credinţă păstrează până la data hotărârii definitive prin care se declară ori se pronunţă nulitatea căsătoriei situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă. în ceea ce priveşte copiii rezultaţi din căsătorie, nulitatea acesteia nu produce nici o urmare asupra situaţiei lor juridice.