serie de măsuri drastice sunt menite să urgenteze procedura de expropriere si să pună la dispoziţia Guvernului un cadru juridic eficient în vederea construirii unei infrastructuri moderne.Parlamentul acoperă o mare lacună a fostei reglementări si oferă un cadru legal unitar tuturor exproprierilor care
au ca obiect lucrări asupra drumurilor de interes naţional, judeţean si local
Noi arii de expropriere si noi expropriatori
În practică, statul român, prin Compania Naţională de Autostrăzi si Drumuri Naţionale (CNADNR), si Guvernul au constatat că termenul de drumuri naţionale nu acoperă toate categoriile de drumuri pe care se intenţionează efectuarea de lucrări, respectiv drumurile de interes judeţean si local. Guvernul era practic obligat să declare numeroase drumuri de interes judeţean/local ca drumuri naţionale, tocmai pentru ca exproprierile ce urmau să se realizeze pentru efectuarea de lucrări asupra acestor drumuri să cadă sub incidenţa Legii 198. Însă această procedură era greoaie, având în vedere că era necesară emiterea unei hotărâri de guvern în acest sens, iar elaborarea unui astfel de act normativ presupune o procedură laborioasă. În consecinţă, modificările/completările la lege declară ca fiind de utilitate publică toate lucrările de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean si local.
Bineînţeles, această modificare a avut un ecou asupra tuturor celorlalte prevederi ale Legii 198.
În consecinţă, dacă până acum calitatea de expropriator o avea doar statul român, prin CNADNR, în prezent calitatea de expropriator o vor avea municipiile, orasele si comunele pentru drumurile de interes judeţean, respectiv local.
O altă modificare majoră vizează terenurile necesare pentru relocarea utilităţilor, pentru drumurile tehnologice, drumurile temporare, drumurile ocolitoare, precum si cele necesare gropilor de împrumut, care pot fi, de asemenea, expropriate si se supun prevederilor Legii 198, asa cum a fost modificată.
Îmbunătăsirea comunicării
Legea în forma modificată prevede că, după avizarea de către Agenţia Naţională de Cadastru si Publicitate Imobiliară (ANCPI), prin unităţile sale teritoriale, a fiecărei documentaţii cadastral-juridice de expropriere, aceasta are obligaţia de a transmite unităţilor administrativ-teritoriale lista imobilelor situate pe coridorul de expropriere. De la data avizării documentaţiei cadastral-juridice de expropriere, se interzice emiterea oricărui aviz, acord, permis, autorizaţie, cu privire la imobilele supuse exproprierii. Legea 198 în forma actuală prevede în mod expres sancţiunea nulităţii absolute a actelor de mai sus, emise ulterior datei avizării documentaţiei cadastral-juridice de expropriere.
Această reglementare vine în întâmpinarea lipsei de comunicare dintre diferitele autorităţi implicate în procesul de expropriere. În practică, se poate întâmpla ca, după avizarea documentaţiei cadastral-juridice de expropriere de către ANCPI, alte autorităţi să emită avize, permise, acorduri etc., care nu sunt în (deplină) concordanţă cu cuprinsul documentaţiilor mai sus menţionate, respectiv sunt contradictorii cu prevederile din documentaţii. Se doreste ca toate autorităţile care emit avize, permise, acorduri etc. cu privire la imobile supuse exproprierii să si aibă cunostinţă despre demararea procedurii de expropriere. Desi prevederea legală menţionată constituie un început, în condiţiile în care publicitatea procedurii nu este tocmai clară, iar modificarea Legii 198 nu vine cu un cadru juridic detaliat în acest sens, lipsa de comunicare dintre diversele autorităţi nu va dispărea cu totul. Aceasta si în condiţiile în care Legea 198 nu prevede nicio sancţiune pentru autorităţi în caz de nerespectare a prevederilor menţionate.
Răspunderea autorităţilor, uitată de legiuitor
Pe de altă parte, legea nu reglementează expres răspunderea autorităţilor administrative emitente în ipoteza în care a fost emis un act administrativ (aviz, autorizaţie etc.) cu încălcarea dispoziţiilor de mai sus. Urmare a constatării nulităţii unui astfel de act în lumina Legii 198, se cauzează o vătămare a drepturilor si intereselor legitime ale unei persoane. Răspunsul ar trebui să fie corelarea prevederilor legale amintite cu dispoziţiile Legii nr. 544/2004 a contenciosului administrativ.
Astfel, în măsura în care un act administrativ emis în condiţiile precizate mai sus a intrat în circuitul civil si nulitatea acestuia este constatată de instanţa sesizată de autoritatea administrativă emitentă, trebuie să se admită că persoana vătămată poate solicita instanţei repararea prejudiciului cauzat prin emiterea de către autoritatea administrativă a unui act nelegal si constatarea subsecventă a nulităţii acestuia, în condiţiile în care niciuna dintre aceste circumstanţe nu-i este imputabilă persoanei vătămate.
Indemnizarea pentru prejudiciul suferit în aceste circumstanţe este un element esenţial, întrucât reprezintă singurul mijloc prin care se poate asigura un echilibru între interesul public care stă la baza sancţionării cu nulitatea absolută a actelor emise cu nerespectarea dispoziţiilor Legii 198, pe de o parte, si drepturile si interesele patrimoniale ale persoanei vătămate prin constatarea nulităţii actului în cauză, pe de altă parte
Sebastian GuTiu, Managing partner Schoenherr si Asociaţii SCA