Ratione loci

ratione loci, (în raport cu locul) expresia prin care se desemnează în dreptul procesual competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti. în dreptul procesual civil competenţa teritorială este de trei feluri: de drept comun (cererea se introduce la instanţa de drept comun din punct de vedere teritorial), alternativă (reclamantul poate alege între două sau mai multe instanţe competente) şi exclusivă (cererea trebuie introdusă la o anumită instanţă).

ratione loci (expr. lat., “în raport cu locul”) – expresie care descrie ipoteza în care competenţa unui organ judiciar este atrasă de locul unde a fost săvârşită infracţiunea ori unde a fost prins făptuitorul sau unde acesta îşi are locuinţa ori unde locuieşte persoana vătămată (art. 30 C. proc. pen.). Dacă mai multe instanţe au fost sesizate, judecata cauzei va reveni aceleia dintre instanţele competente ratione loci în a cărei rază teritorială s-a efectuat urmărirea penală.