Rechizitoriu

rechizitoriu – act procesual prin care procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului şi pune în mişcare acţiunea penală în cazul în care aceasta nu fusese pusă în mişcare. Dacă acţiunea penală fusese pusă în mişcare prin ordonanţă, rechizitoriul cuprinde numai dispoziţia de trimitere în judecată. Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanţei, v. şi trimitere în judecată, ordonanţă.

rechizitoriu, act procedural prin care procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului şi sesizează instanţa de judecată (art. 264, alin. 1, C.p.p.). Dacă acţiunea penală nu fusese pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, aceasta se pune în mişcare prin r. (art. 262, pct. 1, lit. a, C.p.p.). R. se emite cînd din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, a fost săvîrşită de învinuit sau inculpat şi că acesta răspunde penal. R. se mărgineşte la fapta şi persoana privitor la care s-a efectuat urmărirea penală. R. trebuie să cuprindă data şi locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea celui care l-a întocmit, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, Încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată şi durata acesteia, precum şi dispoziţia de trimitere în judecată, indicarea persoanelor ce urmează a fi citate, măsurile asigurătorii, cheltuielile judiciare şi semnătura procurorului. Se întocmeşte un singur r. chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulţi învinuiţi sau inculpaţi şi chiar dacă se dau rezolvări diferite cu privire la aceştia (art. 263, C.p.p.). În cazul în care r. a fost dat de un procuror de la o unitate de procuratură ierarhic inferioară celei corespunzătoare instanţei competente să judece cauza în fond, el trebuie să fie confirmat de procurorul de la unitatea de procuratură corespunzătoare acestei instanţe (art. 264, alin. 2 şi 3, C.p.p.). Cînd urmărirea penală a fost efectuată de un procuror de la unitatea de procuratură corespunzătoare instanţei competente să judece cauza în fond, confirmarea r. şi sesizarea instanţei se face de procurorul şef al unităţii, iar dacă urmărirea se face de procurorul şef, confirmarea şi sesizarea instanţei revin procurorului ierarhic superior (art. 209, alin. 5, C.p.p.). R. se înaintează instanţei competente în termen de 24 de ore de la darea sau confirmarea sa, împreună cu numărul necesar de copii pentru a fi comunicat inculpaţilor aflaţi in stare de arest.