Somaţie
somaţie, act procedural care, potrivit legii, trebuie îndeplinit de executorul judecătoresc înaintea începerii executării propriu-zise şi care constă în invitaţia adresată în scris de către acesta debitorului de a plăti creditorului suma datorată. S. trebuie să cuprindă invitaţia formală ca debitorul să execute obligaţia sa faţă de creditor şi, totodată, avertizarea că, în caz contrar, se va proceda la executarea silită. Astfel, principiul înştiinţării prealabile a debitorului este prevăzut de art. 387 C. proc. civ., conform căruia, în afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o s. care va cuprinde următoarele: a) denumirea şi sediul organului de executare; b) data emiterii s. şi numărul dosarului de executare; c) numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului; d) arătarea titlului executoriu anexat, în baza căruia urmează să se facă executarea silită; e) termenul în care cel somat urmează să-şi execute de bunăvoie obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi arătarea consecinţelor nerespectării acesteia; f) semnătura şi ştampila organului de executare. Dacă în termenul arătat în s. debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită. S. este utilizată în procedura de urmărire silită a bunurilor mobile, în procedura de urmărire silită a bunurilor imobile, precum şi în procedura executării silite directe (mobiliare şi imobiliare) prin predare silită. De asemenea, debitorul este somat să execute de bunăvoie în cazul urmăririi silite a fructelor necu-lese şi recoltelor prinse de rădăcini, precum şi în cazul executării silite a obligaţiilor de a face sau de a nu face. In toate aceste cazuri, termenele prevăzute de lege, care trebuie lăsate debitorului pentru executarea voluntară, sunt diferite, în funcţie de procedura folosită. S. este un act de procedură care se face în formă scrisă. în anumite situaţii legea prevede obligaţia executorului judecătoresc de a face debitorului o s. verbală; astfel, procesul-verbal de sechestru va cuprinde, între altele, s. verbală făcută debitorului ca să plătească, precum şi răspunsul lui dacă a fost faţă; de asemenea, în vederea executării silite a obligaţiei de evacuare ori de predare a unui imobil în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, executorul judecătoresc îl va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul forţei publice, punându-l pe creditor în drepturile sale. S. verbală nu înlocuieşte s. scrisă. Totodată, există cazuri în care executarea silită se poate face fără s., cum ar fi: a) în cazul în care debitorul a fugit, risipeşte averea sa mişcătoare şi nemişcătoare, dacă alţi creditori execută alte hotărâri asupra averii debitorului sau dacă prin fapta sa debitorul a micşorat asigurările date creditorului său, sau n-a dat asigurările promise ori încuviinţate sau este în stare de insolvabilitate îndeobşte cunoscută, nu se va notifica debitorului nici s., nici titlul executoriu; b) în cazul popririi, legea prevede că se înfiinţează fără s. In ceea ce priveşte executarea silită a creanţelor fiscale, Codul de procedură fiscală prevede că executarea silită începe prin comunicarea s. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea s. nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. S. este însoţită de un exemplar al titlului executoriu. S. cuprinde, pe lângă elementele prevăzute de lege pentru actul administrativ fiscal, următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum şi indicarea consecinţelor nerespectării acesteia.