Sechestru judiciar

sechestru judiciar, măsură asigurătorie care constă în încredinţarea bunului litigios de către instanţa de judecată spre păstrare şi administrare, pe întreaga durată a procesului, unei persoane desemnate în acest scop. în principiu, s.j. se poate înfiinţa numai dacă s-a declanşat litigiul pe fond, iar acesta are ca obiect fie dreptul de proprietate sau alt drept real principal asupra unui bun mobil sau imobil, fie posesia unui bun mobil sau imobil, fie folosinţa sau administrarea unui bun proprietate comună. La cererea celui interesat (reclamantul din litigiul de fond, pârâtul sau un terţ interve-nient), instanţa competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviinţeze punerea sub s.j. a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv. Prin excepţie, se va putea încuviinţa s.j., chiar fără a exista proces: a) asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa; b) asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual; c) asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanţia creditorului, când acesta învederează insolvabilitatea debitorului său ori când are motive temeinice să bănuiască că debitorul va fugi ori să se teamă de sustrageri sau deteriorări. în acest caz competentă este instanţa în circumscripţia căreia se află bunul. Cererea de s.j. se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor, pronunţându-se o încheiere, care este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la pronunţare. Atât la soluţionarea cererii de înfiinţare a s.j., cât şi la judecarea recursului, pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar redactarea trebuie făcută în cel mult 48 de ore de la pronunţare. în cazuri urgente, preşedintele instanţei va putea numi, prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor, un administrator provizoriu până la soluţionarea cererii de s.j. în caz de admitere a cererii, instanţa va putea să-l oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni, iar în cazul bunurilor imobile se va proceda la înscrierea în cartea funciară. Paza bunului sechestrat va fi încredinţată persoanei desemnate de părţi de comun acord, iar dacă acestea nu se înţeleg, unei persoane desemnate de instanţă, care va putea fi chiar deţinătorul bunului. In acest scop, executorul judecătoresc se va deplasa la locul situării bunului ce urmează a fi pus sub sechestru şi-l va da în primire, pe bază de proces-verbal, administratoruIui-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi înaintat şi instanţei care a încuviinţat măsura. Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare şi administrare, va încasa orice venituri şi sume datorate şi va putea plăti datorii cu caracter curent, precum şi cele constatate prin titlu executoriu. De asemenea, în situaţia în care cu privire la bunul pus sub sechestru un terţ declanşează un litigiu împotriva părţilor din primul proces, administratorul-sechestru va putea sta în judecată în numele părţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, dar numai cu autorizarea prealabilă a instanţei care l-a numit. Dacă administrator-sechestru a fost numită o altă persoană decât deţinătorul bunului, instanţa va fixa, pentru activitatea depusă, o sumă drept remuneraţie, stabilind, totodată, şi modalităţile de plată. S.j. ia sfârşit odată cu procesul sau chiar în timpul procesului, prin desfiinţarea măsurii de către instanţă sau prin demisia ori înlocuirea persoanei desemnate; bunul conservat pe calea s.j. se predă părţii care a câştigat procesul, împreună cu fructele acestuia, inclusiv veniturile încasate, iar dacă administratorul-sechestru a fost şi el parte în proces şi i-a fost atribuit bunul prin hotărâre, atunci va păstra bunul şi fructele acestuia [v. şi administrator-sechestru; măsuri asigurătorii; poprire asigurătorie; sechestru asigurător]

sechestru judiciar, măsură asigurătorie care poate fi instituită asupra unui bun mobil sau imobil ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal sau asupra posesiunii acestui bun, ori când există un proces asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv. Instanţa competentă este cea care are competenţa de a judeca cererea principală (art. 598 C.proc.civ.). Se va putea, de asemenea, încuviinţa s.j., chiar fără a exista proces: i) asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa; ii) asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual; iii) asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanţia creditorului, când acesta învederează insolvabilitatea debitorului sau oricând are motive temeinice să bănuiască că debitorul va fugi ori să se teamă de sustrageri sau deteriorări. în aceste cazuri, competentă este instanţa în circumscripţia căreia se află bunul (art. 599 C.proc.civ.). Cererea de s.j. se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. în caz de admitere, instanţa va putea să oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni. în cazul bunurilor imobile, sechestrul se va înscrie de îndată în cartea funciară. înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv, încheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la pronunţare. Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea hotărârii se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare, atât la soluţionarea cererii, cât şi la judecarea recursului. Paza bunului sechestrat va fi încredinţată persoanei desemnate de părţi de comun acord, iar în caz de neînţelegere, unei persoane desemnate de instanţă, care va putea fi chiar deţinătorul bunului, în acest scop, executorul judecătoresc se va deplasa la locul situării bunului ce urmează a fi pus sub sechestru şi-l va da în primire, pe bază de proces-verbal, administra-torului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi înaintat şi instanţei care a încuviinţat măsura. Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare şi administrare, va încasa orice venituri şi sume datorate şi va putea plăti datorii cu caracter curent, precum şi cele constatate prin titlu executoriu. De asemenea, el va putea sta în judecată în numele părţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, dar numai cu autorizarea prealabilă a instanţei care l-a numit. Dacă administrator-sechestru a fost numită o altă persoană decât deţinătorul, instanţa va fixa, pentru activitatea depusă, o sumă drept remuneraţie, stabilind totodată şi modalităţile de plată (art. 600 C.proc.civ.). în cazuri urgente, preşedintele instanţei va putea numi, prin încheiere irevocabilă dată fără citarea părţilor, un administrator provizoriu până la soluţionarea cererii de s.j. (art. 601 C.proc.civ.).

SECHESTRUL JUDICIAR, măsură de asigurare a acţiunilor civile reale – în special mobiliare – care constă în încredinţarea bunului aflat în litigiu, din dispoziţia instanţei de judecată, în păstrarea şi administrarea părţii care îi deţine sau a unei persoane determinate pe timpul cât durează procesul. Pentru înfiinţarea unui sechestru judiciar se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii: a) existenţa unui litigiu cu privire la proprietatea, posesia ori folosinţa unui bun mobil şi reclamantul să fi cerut luarea acestei măsuri; b) instanţa să considere că această măsură este necesar a fi luată; c) reclamantul să depună o sumă de bani drept cauţiune – pentru despăgubirea pârâtului – dacă instanţa va găsi de cuviinţă că o atare cerinţă este necesar a fi îndeplinită. Cererea pentru aplicarea sechestrului judiciar, de obicei, o face reclamantul ori altă persoană care este interesată în proces. Cererea de sechestru judiciar fiind o cerere accesorie – ce a luat fiinţă pe baza existenţei unui litigiu -soluţionarea ei cade în competenţa instanţei sesizate cu cererea principală. Cererea de sechestru judiciar se judecă potrivit dreptului comun, însă de urgenţă şi cu precădere faţă de acţiunea principală. Hotărârea prin care instanţa dispune asupra cererii de înfiinţare a sechestrului judiciar este supusă căilor de atac prevăzute de dreptul comun. Ea nu dobândeşte însă şi puterea lucrului judecat. Efectele sechestrului judiciar sunt puse în evidenţă prin indisponibilizarea bunului în litigiu. în consecinţă, persoana căreia i-a încredinţat bunul devine un depozitar al acestuia şi urmează a răspunde, dacă este cazul, potrivit regulilor de la depozit. Sechestrul judiciar – fiind dependent de modul de soluţionare a acţiunii principale – va lua sfârşit odată cu rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care se va dispune asupra fondului litigios al cauzei.

sechestru – măsură asigurătorie cu cea mai frecventă aplicare în practică ce constă în indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ale învinuitului sau inculpatului în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune ori pentru garantarea executării pedepsei amenzii. Pot fi sechestrate şi bunurile persoanei responsabile civilmente, dar numai în vederea reparării prejudiciului (art. 163 C. proc. pen.).