Supraarbitru

supraarbitru, 1. unul dintre cei trei membri ai completului de arbitraj desemnat de ceilalţi doi arbitri sau, în caz de neînţelegere, de către instanţă, dacă părţile nu au stabilit numărul arbitrilor care judecă litigiul. Cei doi arbitri vor proceda la numirea s. în termen de 10 zile de la ultima acceptare a însărcinării de arbitru. Acceptarea însărcinării de s. trebuie să fie făcută în scris şi comunicată părţilor în termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire.

Dacă cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei s., partea care vrea să recurgă la arbitraj poate cere instanţei judecătoreşti să procedeze la numirea s. încheierea de numire se va da în termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea părţilor; încheierea nu este supusă căilor de atac. S. participă la toate şedinţele împreună cu ceilalţi doi arbitri, membri ai completului de arbitraj, pronunţându-se alături de aceştia în orice chestiuni de fapt sau de drept, inclusiv asupra hotărârii finale prin care se rezolvă litigiul; 2. arbitru numit de părţi sau, în caz de neînţelegere, de instanţă, când tribunalul arbitral este compus dintr-un număr cu soţ de arbitri şi aceştia nu se înţeleg asupra soluţiei; s. devine astfel preşedintele tribunalului arbitral; el va putea, după ascultarea părţilor şi a celorlalţi arbitri, fie să se unească cu una dintre soluţii, fie o va putea modifica sau va putea pronunţa o altă soluţie; în acest caz, s. intervine numai dacă există divergenţă între arbitri, exercitând rolul de a decide singur sau de a se alătura părerii unuia dintre ei, spre a forma majoritatea [v. şi arbitri; complet de arbitraj].