Sediu

sediu, element de identificare al persoanei juridice. 1. Sediu social. Actul constitutiv al societăţii comerciale va cuprinde, printre altele, şi sediul social (art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 31/1990). La înmatricularea societăţii comerciale şi la schimbarea sediului social se va prezenta la sediul O.R.C.: i) documentul care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social înregistrat la organul fiscal din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în a cărui circumscripţie se situează imobilul cu destinaţie de sediu social; ii) un certificat emis de organul fiscal arătat mai sus, care certifică faptul că pentru imobilul cu destinaţie de sediu social nu a fost înregistrat un alt document ce atestă cedarea dreptului de folosinţă asupra aceluiaşi imobil, cu titlu oneros sau gratuit, ori existenţa altor contracte prin care s-a cedat dreptul de folosinţă asupra aceluiaşi imobil, după caz;

iii) în cazul în care din certificatul astfel emis rezultă că sunt deja înregistrate la organul fiscal alte documente care atestă cedarea dreptului de folosinţă asupra aceluiaşi imobil cu destinaţie de sediu social, o declaraţie pe propria răspundere în formă autentică privind respectarea condiţiilor referitoare la posibilitatea de funcţionare la acelaşi sediu social a mai multor societăţi. La acelaşi sediu vor putea funcţiona mai multe societăţi numai dacă imobilul, prin structura lui şi suprafaţa sa utilă, permite funcţionarea mai multor societăţi în încăperi diferite sau în spaţii distinct partajate. Numărul societăţilor comerciale ce funcţionează într-un imobil nu poate depăşi numărul de încăperi sau spaţii distincte obţinute prin partajare. Informaţiile privind îndeplinirea condiţiilor privind sediul social se înregistrează în registrul comerţului pe cheltuiala solicitantului (art. 17 din Legea nr. 31/1990). Sediul social al societăţii comerciale poate fi stabilii temporar, în baza unui contract de asistenţă juridică, la sediul profesional al avocatului [art. 3 alin. (1) lit. h) şi i) din Legea nr. 51/1995]. în cazul clădirilor de locuinţe aflate în proprietatea a cel puţin 3 persoane fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat, inclusiv în cazul celor care au în structura lor şi spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, schimbarea destinaţiei locuinţelor, precum şi a spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă faţă de destinaţia iniţială, conform proiectului iniţial al clădirii cu locuinţe, în vederea stabilirii unui sediu social sau a unui punct de lucru, se poate face numai cu avizul comitetului executiv al asociaţiei de proprietari şi cu acceptul proprietarilor direct afectaţi cu care se învecinează, pe plan orizontal şi vertical, spaţiul supus schimbării (art. 1 şi art. 42 din Legea nr. 230/2007). Proprietatea comună poate fi utilizată de către terţi, persoane fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat, numai cu acordul majorităţii proprietarilor membri ai asociaţiei şi al proprietarilor direct afectaţi de vecinătate, în baza unui contract de închiriere, de folosinţă sau de concesiune (art. 39 din Legea nr. 230/2007). Cererile şi căile de atac prevăzute de lege, de competenţa instanţelor judecătoreşti, se soluţionează de instanţa locului unde societatea îşi are sediul principal (art. 63 din Legea nr. 31/1990). 2. Sediu secundar. Sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi Iară personalitate juridică pe care societatea comercială Ie poate înfiinţa. Actul constitutiv va cuprinde şi menţiuni referitoare la sediile secundare, atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare (art. 7 din Legea nr. 31/1990). 3. Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona. Dacă sucursala este deschisă într-o localitate din acelaşi judeţ sau în aceeaşi localitate cu societatea, ea se va înregistra în acelaşi registru al comerţului, însă distinct, ca înregistrare separată. Celelalte sedii secundare – agenţii, puncte de lucru sau alte asemenea sedii – sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se menţionează numai în cadrul înmatriculării societăţii în registrul comerţului de la sediul principal. Nu se pot înfiinţa sedii secundare sub denumirea de filială (art. 43 din Legea nr. 31/1990). 4. în materia înregistrării în registrul comerţului. Comercianţii cer înmatricularea la O.R.C. din judeţul sau din municipiul Bucureşti, unde îşi au sediul (art. 3 din Legea nr. 26/1990). Schimbarea sediului social al unei persoane juridice în alt judeţ se va autoriza prin rezoluţia directorului O.R.C./persoanei desemnate de acesta prin care se va dispune şi asupra înmatriculării şi radierii persoanelor juridice care îşi schimbă sediul social în alt judeţ [art. 6 alin. (1^1) din Legea nr. 26/1990]. Cererea de înmatriculare a unui comerciant persoană fizică, a unei întreprinderi familiale, a unei regii autonome, companii naţionale sau societăţi naţionale în registrul comerţului va indica, printre altele, şi sediul (art. 13, art. 15 din Legea nr. 26/1990). Comerciantul care deschide sucursale trebuie să ceară înregistrarea acestora la O.R.C. de la sediul fiecărei sucursale. Cererea va cuprinde, printre altele, şi sediul sucursalei, iar la cererea de înregistrare se ataşează şi dovada sediului sucursalei. Oficiul registrului comerţului de la sediul sucursalei transmite O.R.C. de la sediul principal al comerciantului un extras de pe înregistrarea efectuată, pentru a fi menţionată în registrul comerţului respectiv (art. 23 din Legea nr. 26/1990). Comerciantul cu sediul principal al comerţului în străinătate care deschide sucursale în România trebuie să ceară înregistrarea acestora la oficiul registrului comerţului de la sediul fiecărei sucursale. Cererea va cuprinde, printre altele, şi sediul social, iar în cazul sucursalelor societăţilor comerciale din state care nu sunt membre ale Spaţiului Economic European, se va menţiona şi legea aplicabilă comerciantului. La registrul comerţului de la sediul sucursalei se depun, printre altele, în cazul sucursalelor comercianţilor din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European, documente care să ateste sediul social al comerciantului din străinătate, obiectul de activitate al acestuia şi, cel puţin anual, suma capitalului subscris, un certificat, în traducere certificată, de la registrul în care este înmatriculat comerciantul din străinătate, care să ateste existenţa societăţii, anual, situaţia financiară a comerciantului din străinătate, aprobată, verificată şi publicată potrivit legislaţiei statului în care comerciantul are domiciliul/sediul social, care va fi supusă aceloraşi formalităţi de publicitate prevăzute pentru situaţiile financiare ale societăţilor comerciale româneşti. în situaţia în care comerciantul din străinătate care deschide o sucursală în România are sediul social într-un stat membru al Uniunii Europene, documentele contabile ale comerciantului din străinătate se depun aşa cum sunt ele întocmite, audi-tate şi publicate în conformitate cu legea statului membru care guvernează comerciantul din străinătate, în situaţia în care comerciantul din străinătate care deschide o sucursală în România nu este guvernat de legea unui stat membru al Uniunii Europene sau a Spaţiului Economic European, se depun documentele contabile ale agentului economic din străinătate, aşa cum sunt acestea întocmite, auditate şi publicate în conformitate cu legea din România, cu excepţia cazului în care legea care guvernează comerciantul din străinătate prevede reguli contabile echivalente celor aflate în vigoare în Uniunea Europeană. De asemenea, se depune dovada sediului sucursalei. Dacă un comerciant cu sediul social în străinătate înfiinţează mai multe sucursale în ţară, documentele enumerate mai sus se depun numai la una dintre sucursale, la alegerea comerciantului, în registrul comerţului în care sunt înregistrate celelalte sucursale, precizându-se care este registrul prin care se asigură formalităţile de publicitate (art. 24 din Legea nr. 26/1990). Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menţionarea în registrul comerţului. Cererea se depune şi se menţionează în registrul comerţului la care s-a făcut înmatricularea comerciantului. în termen de 3 zile de la data depunerii oficiul registrului comerţului înaintează cererea tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul comerciantului, iar în cazul sucursalelor înfiinţate în alt judeţ, tribunalului din acel judeţ (art. 25 din Legea nr. 26/1990). Firma sucursalei din România a unei societăţi străine va trebui să cuprindă şi menţiunea sediului principal din străinătate (art. 37 din Legea nr. 26/1990). înscrierea unei firme care conţine cuvinte sau sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice locale se realizează numai cu acordul prefectului judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, în circumscripţia teritorială în care solicitantul şi-a stabilit sediul social. Refuzul eliberării acordului conduce la respingerea cererii de înmatriculare a persoanei juridice (art. 39 din Legea nr. 26/1990). V. comerciant, oficiul registrului comerţului, persoană desemnată, întreprindere familială, sucursală, firmă, act constitutiv, agenţie, reprezentanţă, societate comercială, registrul comerţului, punct de lucru, filială.

sediu, clădire, loc, spaţiu, unde-şi desfăşoară activitatea o instituţie, unitate etc.