Actele care pot fi încheiate numai la notar
Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, sub sancţiunea nulităţii absolute, o întreagă serie de acte juridice pot fi încheiate numai în forma autentică, cum ar fi:
– actele juridice între vii de înstrăinare a terenurilor cu sau fără construcţii situate în intravilan sau extravilan;
– ipotecile convenţionale;
– donaţiile;
– actele constitutive ale societăţilor comerciale în nume colectiv sau în comandită simplă;
– actele constitutive ale societăţilor comerciale pe acţiuni care se constituie prin subscripţie publică;
– actele constitutive ale oricărei societăţi comerciale atunci când printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren;
– actele constitutive ale asociaţiilor si fundaţiilor fără scop patrimonial;
– actele constitutive si statutele ocoalelor silvice;
– consimţământul scris de a dona ţesuturi sau organe umane în scop terapeutic;
– consimţământul părintelui firesc, dat prin act autentic notarial, în cazul adopţiei copilului sau de către celălalt soţ;
– actele de mecenat.
Prin urmare, în aceste cazuri, sau în oricare alte situaţii în care legea impune cerinţa ca actul juridic să îmbrace forma autentică, este obligatoriu să mergeţi la un notar public pentru încheierea unor astfel de acte, întrucât, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 36/1995 a notarilor publici, în principiu, doar acestia au competenţa de a autentifica astfel de acte.
Avocaţii nu au competenţa de a autentifica
Atragem atenţia asupra faptului că avocaţii nu au competenţa de a autentifica. De asemenea, nu trebuie confundată posibilitatea legală a avocatului de redactare a actelor juridice, de atestare a identităţii părţilor, a conţinutului si a datei actelor ce urmează a fi prezentate spre autentificare notarului public cu autentificarea propriu-zisă, dată în competenţa notarului, si nu a avocatului.
Asa cum am mai precizat, nu toate actele juridice trebuie încheiate în forma autentică. De asemenea, este la fel de adevărat că nu toate actele juridice privitoare la transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile trebuie încheiate în forma autentică.
De exemplu, contractul de vânzare-cumpărare a unui teren trebuie încheiat, sub sancţiunea nulităţii absolute, în forma autentică, în timp ce contractul de vânzare-cumpărare a unui apartament dintr-un imobil bloc de locuinţe poate fi încheiat si sub semnătură privată. Desigur, această ultimă ipoteză este posibilă numai dacă se transferă doar dreptul de proprietate asupra apartamentului fără cota indiviză din terenul de sub bloc.
Prin urmare, într-un astfel de caz, ca si în toate celelalte situaţii când legea nu cere încheierea respectivelor acte în forma autentică, acestea pot fi încheiate sub semnătură privată, fără a apela la un notar public. Totusi, este recomandabil să consultaţi un profesionist al dreptului, respectiv un avocat, pentru a evita eventualele neplăceri ce ar putea surveni din cauza diverselor cauze, din care enumerăm: gresita cunoastere a legii, folosirea unor termeni inadecvaţi, care produc confuzie, lipsa de claritate în exprimare etc. În plus, pe lângă redactarea actului, avocatul dumneavoastră poate să ateste identitatea părţilor, conţinutul si data actelor încheiate.
Cåt costă?
În ceea ce priveste diferenţierea costurilor pe care le aveţi de suportat atunci când doriţi încheierea unui act juridic prin intermediul unui notar sau al unui avocat, în primul rând trebuie făcută o precizare deosebit de importantă: în cazul actelor juridice pentru care legea impune pentru însăsi validitatea acestora cerinţa încheierii în forma autentică, nu se mai pune problema diferenţierii costurilor. În acest caz, nu aveţi de ales decât să mergeţi la notar si să suportaţi toate costurile aferente autentificării. Mai exact, este vorba, în principiu, de diferite sume datorate statului cu titlul de impozite si taxe la care se adaugă onorariul notarial.
În celelalte cazuri, este bine de stiut faptul că, indiferent dacă apelaţi la un notar public sau la un avocat, în funcţie de tipul de act juridic pe care doriţi să-l încheiaţi, subzistă obligaţia de plată a sumelor datorate statului cu titlu de impozit.
Avantajele înscrisurilor autentice
În cazul în care dorim să încheiem un act juridic pentru care legea nu impune încheierea în forma autentică (notarială), se ridică întrebarea: unde este mai bine să fie încheiate? La notar? La avocat? Sau pur si simplu le încheiem singuri, fără avocat si fără notar? Desigur, din punct de vedere al costurilor, este mai avantajos să le încheiem la avocat, si nu la notar si, desigur, cea mai „ieftină“ soluţie ar fi să le încheiem fără a consulta un notar sau un avocat.
Însă, în opinia noastră, cel mai responsabil ar fi să le încheiem în forma autentică, chiar dacă acest lucru ar presupune, uneori, plata unui onorariu mai mare. De ce? Pentru că, este bine de stiut, în sistemul nostru de drept, actul juridic încheiat în forma autentică are cea mai mare forţă probantă. Astfel, notarul este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, sens în care emite acte de autoritate publică care au forţa probantă prevăzută de lege, superioară oricărui alt act, sau un document „situat pe acelasi palier al forţei juridice cu hotărârea judecătorului“. Deoarece înscrisurile autentificate poartă semnătura si sigiliul agentului instrumentator, ele se bucură de o prezumţie de legalitate si validitate si, drept urmare, au deplină forţă probantă atât între părţi, cât si faţă de terţi, până la înscrierea lui în fals. În ceea ce priveste menţiunile consemnate în cuprinsul înscrisului autentic, în baza declaraţiilor părţilor, cum ar fi menţiunea că preţul a fost plătit sau că bunul a fost predat, aceste menţiuni fac deplină dovada atât între părţi, cât si faţă de terţi, până la proba contrară. Desigur, părţile pot face proba contrară numai printr-un alt înscris, fie el autentic, fie sub semnătură privată, în timp ce terţii vor putea face dovada contrară prin orice mijloc de probă, deoarece lor, neparticipând la încheierea actului juridic, nu li se poate pretinde să furnizeze o dovadă scrisă.
De asemenea, notarul public are o serie de obligaţii legale cu privire la modul de încheiere a diverselor acte în forma autentică. De exemplu, în cazul vânzării-cumpărării unui imobil, notarul trebuie să respecte o procedură special edictată în acest scop, cu referire în special la: modul de redactare al actului, actele necesare pentru întocmirea contractului de vânzare-cumpărare, procedura autentificării etc.
În acelasi timp, spre deosebire de notarul public, avocatul nu are obligaţia legală de a respecta astfel de proceduri, acesta doar atestând data, identitatea si conţinutul actului redactat pentru clienţii săi. Nu spunem aici că avocatul ar fi mai puţin pregătit profesional decât un notar si nici nu am putea vreodată să afirmăm că avocatul este mai puţin diligent decât un notar atunci când trebuie să apere si să reprezinte interesele clienţilor săi, ci doar că avocatul nu este obligat să respecte astfel de proceduri care, în opinia noastră, au fost edictate tocmai pentru a garanta siguranţa circuitului juridic civil.
În plus, înscrisul atestat de avocat este, în definitiv, tot un simplu înscris sub semnătură privată, având o forţă probantă inferioară celui încheiat în forma autentică. Desigur, într-o lume perfectă, diferenţierea sub aspectul forţei probante între aceste tipuri de înscrisuri ar fi inutilă, dar în lumea reală în care trăim, în faţa instanţelor de judecată, balanţa se va înclina întotdeauna în favoarea celui care îsi probează pretenţiile sau apărările sale cu înscrisuri autentice.
De asemenea, înscrisurile autentice prezintă si avantajul că, atunci când ele se referă la o creanţă certă si lichidă, constituie titlu executoriu, putând fi astfel puse în executare asemenea unei hotărâri judecătoresti, în baza art. 66 din Legea nr. 36/1995
http://www.sfin.ro/articol_13687/ce_acte_putem_incheia_la_notar_la_avocat_sau_singuri.html