Contract de Munca Perioada Determinata – Contract munca

Condiţiile în care poate fi prelungit contractul individul de muncă pe perioadă determinată în contextul reglementărilor actuale ale Codului Muncii reprezinta un motiv pentru care ne propunem să ne oprim asupra acestui subiect şi să oferim unele lămuriri.

Precizăm de la început faptul că dispoziţiile Codului Muncii privitoare la contractul individual de muncă pe durată determinată transpun în dreptul intern dispoziţiile Directivei 1999/70/CE a Consiliului privind acordul – cadru cu privire la munca pe perioadă determinată.

Astfel, potrivit art. 82 alin. 2 Codul Muncii, republicat, “contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie”.

Legea nr. 40/2011 care a modificat şi completat Legea nr. 53/2003 Codul Muncii a adus modificări esenţiale în ceea ce priveşte termenul pentru care poate fi încheiat contractul individual de muncă pe durată determinată, precum şi cu privire la condiţiile prelungirii acestuia. Astfel, legea menţionată mai sus a extins termenul pentru care poate fi încheiat contractul individual de muncă pe perioadă determinată, de la 24 de luni (în reglementarea anterioară) la 36 luni.

Art. 84 alin. 2 din Codul Muncii cu modificările şi completările ulterioare instituie faptul că în cazul în care contractul este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract de muncă este suspendat, durata va exista până la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea.

Prin urmare, se observă că este posibilă şi o durată care să depăşească 36 luni. De asemenea, este posibilă o durată mai mare în temeiul unor dispoziţii legale speciale (de exemplu art. 294 din Legea 1/2011 a educaţiei naţionale prevede posibilitatea încheierii unor contracte individuale de muncă pe o durată de 3 ani sau 5 ani).

În acelaşi context, facem menţiunea că între aceleaşi părţi se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată (art. 82. alin. 4 Codul Muncii). Sunt considerate contracte succesive acele contracte încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract pe durată determinată şi ele nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare (art. 82 alin. 5 Codul Muncii).

Aliniatul 3 al aceluiaşi articol menţionat mai sus instituie faptul că durata maximă poate fi depăşită în cazul realizării unui proiect, program sau lucrări, dacă sunt întrunite celelalte cerinţe pentru încheierea între aceleaşi părţi de contracte succesive. În doctrină s-a subliniat că în situaţia unor părţi diferite (un alt angajator sau angajat) pot fi încheiate oricâte contracte, fără limită de număr, fiecare având o durată de până la 36 de luni.

Totodată, precizăm că angajatorii au obligaţia conform art. 86 alin. 1 Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare, de a informa salariatul cu contract pe durată determinată despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante, corespunzătoare pregătirii profesionale şi să le asigure accesul la aceste locuri de muncă în condiţii egale cu cele ale salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

Instituirea acestei prevederi de către legiuitor are ca principal scop respectarea principiului egalităţii de tratament între salariaţii cu contract de muncă perioadă determinată şi cei cu contract pe perioadă nedeterminată. Mai mult decât atât, art. 87 Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare, dispune că “salariaţii cu contract individual de muncă pe perioadă determinată nu vor fi trataţi mai puţin favorabil decât salariaţii permanenţi comparabili, numai pe motivul duratei contractului individual de muncă, cu excepţia cazului în care tratamentul diferit este justificat de motive obiective”.