Abandonul de familie – Abandon

Abandonul de familie – Abandon

 

Abandonul de familie - Abandon

Constitutia, legea fundamentala a statului, arata in articolul 26 ca autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima familiala si privata.

Abandonul de familie este o infractiune grava, prevazuta in art. 305 din Codul Penal. Multi o comit cu usurinta, fie din nestiinta, fie cu vadita rea-intentie. Abandonul de familie, ca infractiune, consta in:

parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunandu-l (pe cel pe care are obligatia sa il intretina) la suferinte fizice sau morale;

neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere prevazuta de lege;

neplata cu rea-credinta, timp de 2 luni, a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca.

Prima situatie prevazuta de Codul Penal, parasirea implica o actiune de indepartare de la domiciliu a celui obligat la intretinere, iar alungarea presupune, dimpotriva indepartarea de catre faptuitor a celui indreptatit la intretinere, de la domiciliul sau. Lasarea fara ajutor implica din partea celui obligat la intretinere o atitudine de pasivitate; acesta nu pleaca de la domiciliu si nici nu il indeparteaza de la domiciliu pe cel indreptatit la intretinere ci, continuand sa stea impreuna, nu ii furnizeaza mijloacele de trai necesare.

Al doilea caz, prevazut la litera b., se refera la abandonul de familie realizat sub aspectul material, prin neindeplinirea obligatiilor de intretinere prevazute de lege. Este vorba de persoanele care au, potrivit legii, obligatia de intretinere fata de o alta persoana si care nu isi indeplinesc aceasta obligatie, nu acorda ajutor material si moral. Tinand cont ca legea impune obligatia de intretinere in anumite conditii, la determinarea infractiunii de abandon se tine seama de aceste conditii, pe care instanta le verifica. Daca acestea nu sunt indeplinite, se considera ca infractiunea nu a fost savarsita.

In cazul savarsirii infractiunii de neplata, cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilite pe cale judecatoreasca, timp de doua luni consecutiv, conditia indepliniri obligatiilor in cursul judecatii este realizata daca, in recurs, inculpatul face dovada ca a platit pensia de intretinere datorata pana la data pronuntarii sentintei condamnatorii.

Faptele mentionate sunt considerate infractiune doar daca sunt savarsite de o persoana care are obligatia legala de a intretine pe cineva, fata de cel indreptatit la intretinere (de exemplu, sot si sotie).

Conform Codului Familiei, obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, parinti si copii, cel care infiaza si infiat, bunici si nepoti, frati si surori si alte persoane prevazute de lege (fostii soti a caror casatorie a fost desfacuta prin divort sau desfiintata, sotulul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot etc, in asemenea cazuri fiind prevazute conditiile in care exista o asemenea responsabilitate). De cele mai multe ori, obligatia are un caracter reciproc, adica cel care are obligatia de intretinere, poate deveni, prin schimbarea situatiei concrete, cel indreptatit la intretinere.

Savarsirea faptelor care constituie infractiune de abandon de familie este condamnabila mai ales din punct de vedere moral, indiferent de ceea ce spune legea penala in mod strict, indiferent daca sotia – in general mama copilului – nu face plangere penala; faptul in sine este rusinos si denota lipsa de sentimente umane.

Acesta ar fi doar unul dintre motive pentru care, impotriva celui care nu isi indeplineste obligatiile de familie, trebuie sa existe o opinie publica generala care sa ia, de cate este nevoie o atitudine corespunzatoare.


Lasă un comentariu