Uzufructul Viager

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/CTqi7HeNXah

uzufructul (dezmembrămământ al dreptului de proprietate), I. Definiţie II. Obiect III. Constituirea uzufructului IV. Capacitatea juridică a părţilor V. Durata uzufructului VI. Drepturile şi obligaţiile nudului proprietar VII. Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului VIII. Stingerea uzufructului

I. Definiţie

In conformitate cu art. 703 coroborat cu art. 551 pct. 3 Cod civil, uzufructul este un drept real de folosinţă pe care o persoană îl exercită cel mult până la încetarea sa din viaţă sau în cazul persoanelor juridice pe o perioadă de maxim 30 de ani şi de a culege fructele bunului, cu îndatorirea de a-i conserva substanţa.

II. Obiect

Pot constitui obiectul dreptului de uzufruct:

– bunurile mobile;

– bunurile imobile;

– titlurile de valoare, rente viagere;

– o masă patrimonială sau cotă parte din aceasta;

– universalitate de fapt sau o cotă parte din aceasta.

Pot face obiectul uzufructului şi bunurile mobile con-

sumptibile (quasiuzufructul, conform art. 712 Cod civil.)

III. Constituirea uzufructului

Art. 704 alin. 1 stipulează că uzufructul se poate constitui prin:

– act juridic;

– uzucapiune;

– alte moduri prevăzute de lege.

Uzufructul convenţional se constituie prin acte juridice între vii (cu tilu oneros sau cu titlu gratuit) sau se poate constitui prin acte juridice mortis causa (testament).

în ceea ce priveşte actele juridice între vii, uzufructul poate fi constituit fie pe calea retenţiei (per deductio-nem), atunci când se transferă proprietatea bunului, înstrăinătorul rezervându-şi pentru el uzufructul, fie pe cale directă a înstrăinării {per translationem), când se reţine nuda proprietate şi se înstrăinează uzufructul.

Distincţia dintre cele două moduri de constituire a uzufructului, prezintă importanţă prin raportare la dispoziţiile art. 726 Cod civil. Astfel, în situaţia creării uzufructului per translationem, uzufructuarul este obligat să depună o garanţie pentru îndeplinirea obligaţiilor sale, spre deosebire de situaţia creării per deductionem, când vânzătorul sau donatorul nu este obligat la o asemenea garanţie.

Atunci când uzufructul are ca obiect bunuri imobile,

actul juridic va trebui să îmbrace, sub sancţiunea nulităţii absolute, forma autentică, art. 704 cod civil făcând trimitere la dispoziţiile din materia Cărţii Funciare.

Prin urmare, dreptul de uzufruct urmează a fi intabulat în Cartea Funciară, notarul public care autentifică actul având obligaţia de a îndeplini formalităţile de publicitate imobiliară.

Uzufructul poate fi constituit şi prin testament, testatorul putând dispune prin testament, ca nuda proprietate să revină unei persoane, iar uzufructul să revină altei persoane.