Cand un contract devine nul

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/4LChwcCBgET

Nulitatea poate fi definita ca fiind acea sanctiune de drept civil ce desfiinteaza actul juridic incheiat cu nerespectarea normelor juridice
Deci, nulitatea intervine in cazul cand, la incheierea actului juridic, nu se respecta conditiile sale de validitate. Cum un asemenea act este contrar legii, el este considerat ca nici nu a existat, iar partile sunt repuse in situatia anterioara incheierii lui.
Ø Spre exemplu, legea declara inalien abile bunurile care se afla in domeniul public al statului (de interes national) si al unitatilor administrativ-teritoriale (de interes local). Aceasta inseamna ca ele nu pot fi instrainate. Ca urmare, orice act juridic prin care s-au vandut sau donat bunuri publice este lovit de nulitate, deoarece la
incheierea lui s-au nesocotit prevederile legii. Ca urmare, se va considera ca el nu a fost nicicand incheiat, iar bunul public respectiv nu a parasit niciodata patrimoniul statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
Nulitatea indeplineste mai multe functii:
• Functia preventiva consta in aceea ca partile, stiind ca incalcarea prevederilor legii atrage nulitatea actului incheiat, vor incheia actul cu respectarea conditiilor de validitate ale acestuia, pentru a-l feri de nulitate;
• Functia sanctionatorie consta in aceea ca se sanctioneaza nerespectar ea legii;
• Functia reparatorie consta in inlaturarea efectelor contrare legii si bunelor moravuri.

5.2. Delimitarea nulitatii de alte cazuri de ineficacitate a actului juridic
Nulitatea nu este singura sanctiune care lipseste un act juridic de efecte. Configurarea ei corecta presupune distinctia fata de categoriile juridice cu care se invecineaza.
5.2.1 Raportul dintre nulitate si rezolutiune
Rezolutiunea consta in desfiintarea, cu efect retroactiv, a unui contract sinalagmatic, cu executare dintr-o data, pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor de catre una dintre parti.
Asadar, daca debitorul nu isi indeplineste obligatiile contractuale, creditorul are posibilitatea de a opta intre:
• a solicita executarea silita (constrangerea debitorului sa-si execute obligatia) si
• a solicita rezolutiunea acestuia. Rezolutiunea apare ca fiind o sanctiune ce se poate aplica in cazul in care contractul, valabil incheiat, nu este ex ecutat.
Desi atat nulitatea, cat si rezolutiunea au acelasi efect, constand in desfiintarea cu efect retroactiv a actului juridic, ca si cum acesta nu s-ar fi
incheiat, ele nu pot fi identificate, ci se deosebesc prin urmatoarele elemente:
– in timp ce nulitatea presupune un act nevalabil, rezolutiunea presupune un act juridic valabil incheiat. Aplicarea sanctiunii nulitatii se face independent de masura in care actul a fost sau nu executat (nu conteaza daca una dintre parti sau amandoua au executat deja actul conform prevederilor acestuia). Actul juridic era “nascut mort”; ceea ce s-a prestat deja se va restitui, fiind lipsit de temei legal. Dimpotriva, in cazul rezolutiunii avem de a face cu un act juridic pe deplin valabil; sanctiunea vizeaza doar neexecutarea culpabila a obligatiilor contractuale de catre una dintre parti ;

– nulitatea se poate aplica oricarui act juridic civil, pe cand rezolutiunea se poate aplica doar contractelor sinalagmatice, cu executare dintr-o data;
– in timp ce cauzele nulitatii sunt anterioare sau concomitente
incheierii actului juridic, cauza rezolutiunii (neexecutarea culpabila a obligatiilor contractuale de catr e una din parti) este ulterioara momentului incheierii contractului.