Confiscarea extinsă şi prezumţia caracterului licit al averii

Cadrul legislativ anterior permitea confiscarea produselor unei infracţiuni de la autorul acesteia doar în cazurile în care se putea proba legătura directă şi concretă existentă între infracţiunea pentru care persoana a fost condamnată şi anumite bunuri, deşi provenienţa de natură infracţională a acestora era evidentă. Pentru a da o eficienţă sporită măsurii a confiscării bunurilor provenite din infracţiuni, Consiliul UE a conceput instrumentul juridic al confiscării extinse, instrument ce presupune confiscarea bunurilor provenite din activităţi infracţionale fară a fi necesară dovedirea pentru fiecare bun în parte a legăturii nemijlocite existente între infracţiunea care conduce la condamnare şi bunul confiscat.

Preluarea în dreptul intern a confiscării extinse presupune reglementarea acelor cazuri exprese şi limitativ prevăzute, în care desfăşurarea de către o persoană în mod constant pe o anumită perioadă de timp de activităţi cu caracter infracţional de o gravitate sporită, cumulată cu lipsa altor venituri licite, este considerată ca fiind in probatoriu suficient pentru a permite instanţei să constate caracterul ilicit al veniturilor obţinute pe perioada derulării activităţilor cu caracter infracţional instituind astfel o nouă viziune asupra sarcinii probei în materia dobândirii în mod licit a averii.

Legiuitorul a apreciat că, în condiţiile în care confiscarea operează exclusiv în proceduri penale, vizează o listă de infracţiuni deosebit de grave şi se aplică exclusiv unei persoane deja condamnate – introducerea acesteia nu este incompatibilă cu prezumţia caracterului licit al averii, cuprinsă la art. 44 pct. 8 din Constituţia României, republicată. Această prezumţie este una relativă, aşa încât ea va fi răsturnată, de la caz la caz, prin administrarea probelor care vor crea convingerea instanţei că bunurile deţinute de persoana condamnată sunt obţinute prin săvârşirea de infracţiuni. Astfel, legiuitorul consideră condiţiile prevăzute în noua reglementare a codului penal, condiţii care trebuie dovedite în prealabil, suficiente pentru a răsturna prezumţia fară a se încălca principiul constituţional al prezumţiei caracterului licit al averii.
Cum vor proceda procurorii şi judecătorii

Aşadar, de acum înainte, procurorul va fi obligat să probeze doar că o persoană anume, într-un interval de timp, a fost implicată în săvârşirea anumitor infracţiuni, spre exemplu fapte de crimă organizată. Din acel moment, judecătorul poate prezuma că bunurile dobândire sunt rezultatul unor activităţi infracţionale desfăşurate de persoana condamnată în cursul unei perioade anterioare condamnării care este considerată rezonabilă de către instanţă. În această ipoteză ar reveni persoanei condamnate sarcina probei privind caracterul licit al averii dobândite. Dacă judecătorul concluzionează că valoarea bunurilor deţinute este disproporţionată în raport cu veniturile legale poate dispune confiscarea acestora de la persoana condamnată.

Citiţi, pentru alte amănunte, actul normativ propriu-zis: Legea 63 2012 pentru modificarea şi completarea Codului penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

Noi credem ca se incalca Constitutia