Situaţia tranzitorie în succesiunea legilor penale există dacă, de la data săvârşirii infracţiunii (mai larg, a faptei prevăzute de legea penală), când ia naştere raportul juridic penal de conflict, şi până la stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a sancţiunii dispuse, iar uneori până la înlăturarea consecinţelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este în toate cazurile legea cea mai blândă.

În cazul liberării condiţionate, suspendării executării pedepsei sub supraveghere etc., situaţia tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârşirii infracţiunii şi durează până la executarea sau considerarea ca executată a sancţiunii. Intervenţia legiuitorului, în intervalul suspendării executării pedepsei sau al liberării condiţionate etc., prin adoptarea unei legi penale care modifică instituţia în cauză, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituţie şi ale Codului penal, independent de data la care hotărârea de condamnare a rămas definitivă.

Situaţiile tranzitorii sunt acele cazuri când, de la săvârşirea infracţiunii şi până la încetarea efectelor hotărârii de condamnare, se succed mai multe legi penale care reglementează acelaşi raport penal de conflict. Extraactivitatea sau mitior lex nu se aplică în cazul incidenţei principiului activităţii legii penale, deoarece acest principiu exclude aplicarea legii unor raporturi anterioare sau posterioare intrării legii în vigoare.