În condiţiile reorganizării din 2013 a Agenţiei Naţionale de Adminstrare Fiscală (ANAF), a fost modificat Ordinul nr. 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Codul de procedură fiscală.
- Măsurile asigurătorii din competenţa organelor fiscale
Ordinul modificator (aprobat de preşedintele ANAF) cu nr. 1296/2014 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 412/2014 şi este în vigoae de la data de 3 iunie 2014.
În atribuţiile organelor fiscale intră măsurile asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
În temeiul art. 129 din Codul de procedură fiscală, măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie, organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
Măsurile asigurătorii dispuse de organul fiscal, precum şi cele dispuse de instanţele judecătoreşti sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită.
Bunurile perisabile şi/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate de către debitor (cu acordul organului de executare, sumele obţinute consemnându-se la dispoziţia organului de executare) sau prin vânzare în regim de urgenţă.
În cazul înfiinţării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară. Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanţa fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de către debitor în proprietate comună cu terţe persoane, pentru cota-parte deţinută de acesta.
Împotriva actelor prin care se dispun şi se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestaţie.
Măsurile asigurătorii se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanţiei, după caz.
Care sunt noutăţile de procedură
Atribuţiile sunt duse la îndeplinire de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, Direcţia Generală a Vămilor, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, organele fiscale teritoriale subordonate acestora, precum şi Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili.
Organul de control poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Prin OPANAF nr. 1296/2014, o modificare priveşte situaţia născută în urma constatării unor acte şi fapte care pot constitui infracţiuni de evaziune fiscală sau fraudă fiscală şi vamală, în cazul cărora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrativ-fiscale de impunere.
Ca procedură efectivă de lucru, organul de control transmite în aceeaşi zi sau cel târziu în ziua următoare proiectul “Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii”, precum şi proiectul “Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii”, în vederea aprobării conducătorului organului fiscal respectiv, directorului general în cazul Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, şefului de administraţie în cazul administraţiilor judeţene ale finanţelor publice, şefilor de administraţie în cazul administraţiilor sectoarelor 1-6 ale finanţelor publice şi Administraţiei fiscale pentru contribuabili mijlocii din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti.