„Lectia 22 Avocatul contribuabilului:Soluţionarea contestaţiilor fiscale”
Această „diferenţă de impozit” a fost stabilită de o doamnă, iar contestaţia a fost soluţionată de soţul acesteia.
Cu toate că şeful serviciului contestaţii a fost atenţionat asupra acestei incompatibilităţi, acesta a menţionat (1) că „legea nu prevede o asemenea incompatibilitate”, (2) că „este firesc ca soţul să-şi apere soţia”, şi (3) că „persoanele nemulţumite au dreptul să acţioneze în justiţie”.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă „Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare. De asemenea nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi pricină.”
Incompatibilităţile prevăzute de art. 24 din Codul de procedură civilă ar trebui să fie extinse, prin analogie, şi în cazul soluţionării contestaţiilor în sensul că „organul fiscal în cadrul căruia s-a întocmit un act de control nu trebuie să aibă dreptul la soluţionarea contestaţiei respectivului act de control”.
Ori, în condiţiile actualelor prevederi legale, acelaşi organ fiscal, care stabileşte obligaţii bugetare în sarcina contribuabililor, soluţionează şi cererile prin care se contestă respectivele obligaţii de plată.
Condiţia de imparţialitate pe care o reclamă soluţionarea unei contestaţii în mod echitabil s-ar realiza numai în condiţiile în care prin lege s-ar prevedea că „organul fiscal care a întocmit un act de control devine incompatibil să soluţioneze cererea de contestaţie a respectivului act de control”.
Aceeaşi persoană (juridică) nu poate să fie şi jucător (care driblează, faultează, marchează şi din ofsaid, şi cu mâna etc.) şi să fie arbitru (caz în care îşi validează propriile abateri, indiferent cât de multe şi de grave ar fi acestea).
Cerinţa de incompatibilitate pe care o reclamă soluţionarea unei contestaţii în mod echitabil decurge atât din art. 24 din Codul de procedură civilă al României, cât şi din prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De reţinut că actele normative care reglementează soluţionarea contestaţiilor nu conţin nicio prevedere cu privire la incompatibilităţi, edificator în acest sens fiind şi „Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.137 din 25 mai 2011 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală”, publicat în Monitorul Oficial nr. 380 din 31 mai 2011.