In Romania, perioada de dezvoltare economica dintre anii 2004-2008 a creat si conditiile necesare dezvoltarii pietei creditelor. La inceput mai reticent, in sensul ca nici bancile, nici clientii nu se repezeau sa semneze contracte de pe o zi pe alta. Dar, in timp, atat rabdarea clientilor, cat si dorinta de „a da“ cat mai multe credite a bancilor au redus foarte mult aceasta perioada de tatonare. Astfel,
analiza premergatoare semnarii contractelor de credit, de ambele cazuri, a fost din ce in ce mai sumara. In aceste conditii, era normal ca, in cazul unei recesiuni (care se poate intampla cam la fiecare 4-5 ani), sa apara probleme. Si problemele au aparut, numai ca, in acel moment, ca societate, am observat ca solutiile de a trece peste ele erau diferite pentru banci si pentru clientii acestora. Daca pentru banci exista o lege a falimentului sau bani de la buget, la dobanzi preferentiale, pentru clienti nu exista nimic care sa atenueze din socul pierderii locului de munca de pe urma recesiunii, de exemplu. Reglementatorul a avut grija sa construiasca plase de salvare doar pentru cei pe care ii reglementeaza, nu si pentru cei pentru care reglementeaza piata. Clientii bancilor sunt cei care ar trebui sa benficieze de reglementare si cei care au mandatat BNR sa se ocupe de acest lucru in numele lor.
Din 2010, au aparut doua mari probleme in sistemul bancar. Probleme reale pentru clienti si probleme de imagine pentrusistemul bancar: clauzele abuzive si creditele in valuta. Romania nu este singura tara cu aceste probleme. Spania este un exemplu unde s-au identificat 10 tipuri de clauze abuzive in contractele de credit, iar tarile din regiune incearca sa gaseasca solutii pentru creditele in valuta.
In primul rand, pentru un sistem capitalist (in faza incipienta, ce-i drept), situatia de pe piata bancara este complicata de faptul ca la baza exista contracte semnate de ambele parti. Teoretic, nu ar trebui sa avem simpatie pentru clientii bancilor care acum „se plang“ de tratamentul bancilor. De fapt, economistul Mugur Isarescu, recent re-confirmat in pozitia de Guvernator al BNR, avea aceasi opinie acum un an, pe 7 august 2013: „Clauzele abuzive sau neabuzive fac parte din contracte pe care le-au semnat oamenii care au luat credite, iar intr-un stat de drept cand semnezi ceva iti asumi“.
Informatii prezentate trunchiat clientilor
Dupa cum spuneam, in teorie, economistul si guvernatorul Mugur Isarescu are dreptate. Intr-o economie de piata, atunci cand semnezi un contract, trebuie sa ti-l asumi – my word is my bond. Si totusi, unii cetateni au simtit ca informatia prezentata la momentul semnarii contractelor a fost prezentata trunchiat. De exemplu, poate nu au inteles, pentru ca nimeni nu le-a aratat, ca in piata valutara exista mai multe cursuri de schimb. Sau ca exista o diferenta intre cursul de schimb la care banca vinde valuta si cursul de schimb la care banca cumpara valuta. Astfel, dupa o perioada, o parte din clienti au contestat in instanta conditiile initiale din contractele de credit.
Aproape concomitent, de la BNR (reglementatorul pietei bancare, care ar trebui sa apere interesele consumatorilor), prin gura economistului Mugur Isarescu, tot din pozitia de Guvernator, a venit un avertisment care spunea ca, pe baza studiilor BNR, procesele cu clauze abuzive ar duce la pierderi de miliarde pentru sistemul bancar. S-a mers atat de departe, incat pentru sistemul bancar a fost amanata de doua ori introducerea noului Cod Civil. In timp, am aflat ca studiul respectiv nu a existat niciodata, Codul civil a fost introdus si pierderile bancilor, despre care avertiza BNR, nu s-au materializat. Doar propaganda? De fapt, intrebarea mai buna este de ce acest spectacol ieftin din partea BNR? Mai ales cand, pe 30 septembrie 2014, economistul Mugur Isarescu spunea „Una este chestiunea clauzelor abuzive. Deci acolo daca sunt cazuri speciale, de la caz la caz, nu se poate generaliza, in care un client sau un grup de clienti au fost indusi in eroare prin lucruri dovedite, asa numitele clauze abuzive, exista o lege, nu de ieri de astazi, de foarte multa vreme si ea se aplica“.
Asadar, astazi stim ca existau clauze abuzive in unele contracte. Stim ca anumite banci s-au folosit de faptul ca majoritatea clientilor nu intelegeau ce inseamna risc valutar sau risc de dobanda. Si, in acelasi timp, stim ca eliminarea acestor clauze din contracte nu a dus la distrugerea sistemului bancar. Din contra, eu as spune ca l-a reasezat pe o fundatie mai puternica pentru urmatorul ciclu de dezvoltare.