Conform art. 5 din C.civ., nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri.
Din cele aratate anterior, contractele de credit au fost incheiate cu nesocotirea normelor care intereseaza ordinea publica.
In acest sens, am aratat ca au fost nesocotite prevederile legale in materia protectiei consumatorilor, norme ce protejeaza ordinea publica.
Intr-adevar, conform notei de fundamentare a Legii nr. 296/2004 privind Codului acest act normativ are drept scop crearea unui „cadru general cu privire la drepturile si obligatiile consumatorilor impotriva riscurilor de a achizitiona un produs sau serviciu care sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile ori interesele legitime”.
Evident ca aceste valori intereseaza ordinea publica.
De altfel, aceste norme sunt menite a proteja si morala si bunele moravuri, intrucat scopul acestora este de a preintampina sau a corecta abuzurile ori neglijenta comerciantilor. Consumatorii sunt parteneri contractuali ai comerciantilor care nu dispun nici de cunostintele, nici de forta economica a comerciantilor pentru a trata contractele lor de pe pozitii egale cu comerciantii.
Un argument in plus in sustinerea faptului ca legislatia protectiei consumatorilor ocroteste ordinea publica reiese din prevederile Legii nr. 193/2000 care, la capitolul privitor la sanctiuni, reglementeaza raspunderea contraventionala a comerciantului pentru nerespectarea normelor relative la protectia consumatorilor (art. 16).
Ca sanctiune juridica civila, nulitatea indeplineste :
– o functie preventiva, pentru ca partile, stiind ca actul lor va fi lipsit de efecte daca nu respecta cerintele legii, vor fi diligente sa-l incheie cu respectarea tuturor conditiilor legale de validitate;
– o functie represiva, sanctionand incalcarea savarsita si
– o functie reparatorie prin care se asigura, pe de o parte, restabilirea ordinii de drept incalcate, iar pe de alta parte, repararea prejudiciului cauzat prin incalcarea sanctionata si, uneori, adaptarea sau refacerea actului juridic prin inlocuirea de drept a clauzei ilegale cu clauza conforma dispozitiei legale imperative.
7. Posibilitatea ca instanta de judecata sa dispuna modificarea contractelor consumatorilor prin inlocuirea sau eliminarea clauzelor abuzive
Inlocuirea/eliminarea clauzelor aratate anterior se impune, de asemenea, ca urmare a constatarii caracterului abuziv al acestor clauze.
Intr-adevar, conform celor invederate anterior, ca urmare a constatarii nulitatii, prin functia reparatorie a acestei sanctiuni, instanta de judecata poate sa dispuna adaptarea sau refacerea actului juridic (in cazul de fata a contractelor de credit ale subsemnatilor), prin inlocuirea de drept a clauzelor ilegale cu unele conforme dispozitiile legale imperative.
In plus, art. 6 din Legea nr. 193/2000 statueaza ca toate „Clauzele abuzive cuprinse in contract si constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului”.
In consecinta, consumatorii pot solicita instantei sa dispuna:
i. inlocuirea clauzei relative la dobanda, in sensul ca dobanda contractuala este formata dinmarja fixa plus EURIBOR sau ROBOR;
ii. eliminarea clauzelor referitoare la comisionul de acordare credit, comisionul de administrare si comisionul de urmarire riscuri;
iii. eliminarea clauzelor referitoare la garantiile suplimentare.
Masura prin care clauzele abuzive ale creditelor bancare ar urma sa fie denuntate in instanta si eliminate din contracte poate submina sistemul financiar, afectand milioane de deponenti, astfel ca trebuie gasit un echilibru intre protectia debitorilor si stabilitatea sectorului, potrivit FMI.
Chiar asa sa fie?