Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al parchetului de pe langa aceasta instanta referitor la organul judiciar caruia ii revine competenta sa dispuna, in cursul urmaririi penale, prelungirea masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea
sau de a nu parasi tara, in situatia in care aceasta masura a fost luata de un judecator in temeiul dispozitiilor art. 146 alin. 111 si, respectiv, ale art. 149 indice 1 alin. 12 din Codul de procedura penala.
In practica exista o divergenta de opinii in aceasta materie, unele instante pronuntandu-se in sensul ca judecatorul este competent sa dispuna prelungirea masurii preventive a obligarii de a nu parasi localitatea sau de a nu parasi tara, in situatia in care, in cursul urmaririi penale, aceasta masura a fost luata de el in temeiul dispozitiilor art. 146 alin. 111 si, respectiv, ale art. 149 indice 1 alin. 12 din Codul de procedura penala, iar altele apreciind ca, in acest caz, competenta de a dispune prelungirea acestei masuri revine procurorului.
Inalta Curte a aratat ca daca s-ar atribui judecatorului competenta de a dispune prelungirea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara, in cazul in care, in cursul urmaririi penale, a luat anterior aceasta masura, prin aplicarea dispozitiilor art. 146 alin. 111 din Codul de procedura penala, aceasta ar echivala cu crearea unor noi norme de reglementare pe calea interpretarii analogice a dispozitiilor existente in materia arestarii preventive, ceea ce ar fi inadmisibil.