In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 831 din 10 decembrie 2008 a fost publicata Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 9/2008 privind examinarea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al
Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie referitor la verificarea legalitatii si temeiniciei actului de trimitere in judecata, conform art. 264 alin. 3 din Codul de procedura penala, in cazul cand inaintarea rechizitoriului instantei competente se face prin adresa, sub semnatura prim-procurorului, procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel sau a procurorului ierarhic superior.
Chestiunea controversata, vizand verificarea legalitatii si temeiniciei actului de trimitere in judecata, conform art. 264 alin. 3 din Codul de procedura penala, in cazul cand inaintarea rechizitoriului instantei competente se face prin adresa, sub semnatura prim-procurorului, procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel sau a procurorului ierarhic superior, a primit doua categorii de solutii (art. 264 alin. 3 C.pr.pen.: “Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, iar cand urmarirea este facuta de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Cand urmarirea penala este efectuata de un procuror de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, rechizitoriul este verificat de procurorul-sef de sectie, iar cand urmarirea penala este efectuata de acesta, verificarea se face de catre procurorul general al acestui parchet. in cauzele cu arestati, verificarea se face de urgenta si inainte de expirarea duratei arestarii preventive.”)
Unele instante au considerat ca verificarea legalitatii si temeiniciei rechizitoriului se presupune efectuata in cazul in care acesta nu a fost infirmat, pentru realizarea conditiilor instituite de art. 264 alin. 3 din Codul de procedura penala fiind suficienta semnatura procurorului ierarhic superior pe adresa de inaintare a dosarului catre instanta competenta.
Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca verificarea rechizitoriului trebuie concretizata in mentiune expresa, apreciind ca semnarea adresei de inaintare a dosarului de catre procurorul ierarhic superior nu poate presupune indeplinirea obligatiei instituite de acest text de lege.
Inalta Curtea a apreciat ca aceasta din urma este solutia conforma cu legea, dispunand:
„Admit recursul in interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Dispozitiile art. 264 alin. 3 din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca, rechizitoriul trebuie sa contina mentiunea „verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei”. Lipsa acestei mentiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, in conditiile art. 300 alin. 2 din Codul de procedura penala, in sensul ca ea poate fi inlaturata, dupa caz, fie de indata, fie prin acordarea unui termen in acest scop. (…)”